Pentru o persoană care şi-a făcut veacul nu numai în politică, ci mai ales în mediul universitar, care a ocupat posturi de vârf în mediul academic (rector), dar şi în sistemul naţional de educaţie (de mai multe ori ministru), devine la un moment dat bizară apropierea, în cuget, de personaje burleşti ale vieţii publice româneşti precum Gigi Becali sau Marian Vanghelie.
Aceasta este Ecaterina Andronescu, dar, cum se zice, întotdeauna există o explicaţie. Cu primarul de la sectorul 5, relaţia a fost mediată de oportunismul exacerbat de care Andronescu suferă.
Că, în cazul dumisale, boala este fără leac s-a putut vedea în 2008, când a candidat pentru un post în Parlament sub ştampila „Garantat Vanghelie”.
Nici un compromis şi nici un gest, oricât de ruşinos, nu a fost la vrmea respectivă prea mare şi prea indigest pentru Ecaterina Andronescu, cât timp la orizont se profila garanţia unui nou mandat de patru ani în Legislativ.
Un cuplu de excepţie, aşadar – rectorul Andronescu şi alergicul la şcoală, Vanghelie (pe post de girant şi protector).
Apoi, un barometru eficient al oportunismului andronescian l-a constituit întotdeauna Ministerul Educaţiei, eterna ispită căreia protejata lui Ion Iliescu i-a cedat cu inima deschisă.
Prestaţiile-i repetate la vârful acestei instituţii sunt o dovadă vie a faptului că Ecaterina Andronescu vânează funcţiile cu ştaif chiar dacă, odată instalată, ştie prea bine că rostul său acolo va fi acela de a se lăsa folosită de grupurile de interese care fac cu adevărat legea în sistemul pe care întotdeauna s-a prefăcut că îl conduce.
Însă problema cu aceste grupuri este că nu acţionează niciodată la lumină şi astfel ajungem la subiectul propriu-zis al acestui articol: obligativitatea introdusă pe ultima sută de metri a mandatului de ministru, în decembrie 2012, pentru învăţători şi educatori, care vor trebui ca, în următorii şase ani, să absolve o facultate.
Cu toate că sunt vizate direct peste 20.000 de cadre didactice, până la dezvăluirea făcută luni seara de Hotnews nici Ecaterina Andronescu, nici un alt oficial guvernamental sau lider USL nu a suflat o vorbă cu privire la această măsură.
Prin urmare, orice potenţială dezbatere publică despre oportunitatesa sau inoportunitatea unei asemenea modificări legislative a fost din start ocolită de decidenţi.
Acest lucru, plus momentul ales pentru luarea unei decizii cu un asemenea impact (perioada sărbătorilor de iarnă) ridică de la bun început suspiciuni cu privire la reaua-credinţă a Ministerului Educaţiei şi, evident, la existenţa unei agende oculte, paralelă cu binele sistemului naţional de învăţământ.
Dacă nu este aşa, o invit pe Ecaterina Andronescu să contrazică acest „proces de intenţie”, deşi mi-e greu să cred că mai poate veni astăzi cu explicaţii credibile.
Or, o dezbatere pe acest subiect este chiar necesară pentru că întrebările sunt multe. De pildă, ce se întâmplă cu dascălii apropiaţi de vârsta pensionării sau care au parcurs până acum diferitele testări specifice acestei meserii?
Testări care au funcţionat până acum ca instanţe de validare a pregătirii lor, permiţându-le să profeseze şi, în funcţie de gradele dobândite, le-au configurat inclusiv nivelul de salarizare. Apoi, există aspectul legat efectiv de calitatea pregătirii universitare.
Ştim bine că o mare parte a cangrenei din educaţia românescă o constituie universităţile particulare apărute peste noapte, adevărate fabrici de diplome, bani şi şpăgi date la nivel înalt – politic şi guvernamental.
Multe asemenea instituţii de învăţământ superior parazitează actul educaţional prin deschiderea a diverse pseudo-centre locale care colectează taxele anuale oficiale, dar şi prin instituirea unui soi de învăţământ la distanţă, evident, neoficial.
În acest din urmă caz, schema e simplă: profesorul universitar trimite cursurile în orăşelul cutare, unde i-a dat Dumnezeu o mână de studenţi de vârsta a doua, iar de-a lungul semestrului respectivii învăţăcei se văd o dată – de două ori cu domnul universitar.
Ultima oară se mai văd la examen, dar acest tip de predare relaxată costă, aşa că mulţi profesori „de la centru” bagă în buzunare cele mai diverse „cadouri” pentru care, bineînţeles, studenţimea „periferică” recurge la o costisitoare chetă. În final, oamenii îşi iau o diplomă care, deşi nu are acoperire decât într-o învăţătură transmisă precar şi asimilată pe
măsură, îi va face în ochii unui ministru superficial ca Ecaterina Andronescu mai buni profesionişti. Dar, la cât de mult preţuieşte tovarăşa Cati obedienţa şi plagiatul, tabla corectă de valori contează cât o înţepătură de ţânţar în pielea unui elefant!
Şi iată cum se întâlnesc Ecaterina Andronescu şi Gigi Becali – doi oameni şi o mentalitate primitivă. În mintea lor, poporul există strict pentru a-i vota şi pentru a-l smântâni de bani şi demnitate, căci altă traducere n-am găsit poftei lor de a tranşa chestiuni de interes public în cel mai obscur mod cu putinţă.
Când Andronescu păcăleşte dăscălimea, Becali mulge cu nesimţire banul public, totul prin ordonanţe de urgenţă. Iată mai jos unul din multele exemple care arată magistral cât de mult îşi desconsideră concetăţenii acest mistic de cârciumă cu blană de liberal:
„Am vorbit cu domnul Ponta acum cîteva săptămîni, i-am spus că trebuie să rezolvam problema taxelor. (..) Mi-a răspuns să iau legătura cu Carmen Tocală să rezolvam situaţia. Am făcut toate demersurile acum ca să schimbam legea pentru că piticania de Boc a stricat tot, a făcut o mare nenorocire. Ca să grăbim lucrurile, Ponta mi-a cerut să facem un amendament şi să revenim la vechea lege, să plătim impozit de 32%. Dăm o ordonanţă de urgenţă şi aia e! În februarie o să urgentez lucrurile ca să ajungem la o situaţie normală”, a declarat recent Gigi Becali, la GSP TV.
Pe final, o constatare: de când au ajuns la putere, USL şi Cabinetul Ponta nu se mai opresc din luarea unor decizii prin care demonstrează în ce hal au minţit pentru a culege voturile din 9 decembrie. Şi e doar începutul.
P.S.: E interesant de urmărit ce reacţie vor avea sindicatele din educaţie, ai căror lideri au fost cooptaţi în aparatul de manipulare al USL, pentru a pregăti suspendarea lui Traian Băsescu şi victoria USL la parlamentare. De remarcat că instalarea Guvernului Ponta 1 a coincis cu scăderea dramatică a vigilenţei multora dintre sindicaliştii de furia cărora, odinioară, nu scăpai nici dacă te sihăstreai în vârf de munte.
