De la bun început, schema corupţiei din vǎmi enunţatǎ de cǎtre Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor mi s-a pǎrut cusutǎ cu aţǎ albǎ. Pentru oricine are habar despre jocul de şah este evident cǎ relaţia dintre piese nu este una piramidalǎ, ci de colaborare funcţionalǎ. Pe tabla de şah, pisele sunt în continuǎ mişcare, valoarea lor se schimbǎ în funcţie de context şi strategiile adoptate. În vǎmi, relaţiile dintre personaje sunt neschimbate dintotdeauna – cei mici strâng banii de la contrabandişti, o parte o dau superiorului, care la rândul sǎu o dǎ “naşului” şi aşa mai departe.
Simţul comun ne-ar spune cǎ aceastǎ piramidǎ a corupţiei s-ar suprapune celei ierarhice: la urma urmei, superiorii administrativi sunt cei care numesc oamenii, acordǎ promovǎri şi “închid ochii” asupra neregulilor pe care nu se poate sǎ nu le observe. Ori, cum amestecul politicului în administraţie e din ce în ce mai accentuat, şi actuala guvernare l-a dus la maxim (prin extinderea numǎrului posturilor ocupate prin ucaz), logica ne-ar fi dus la incriminarea unor politicieni de vârf în corupţia din vǎmi.
Interesant este cǎ, în aceastǎ ecuaţie, şeful sindicatului amintit mai sus introduce, la toate palierele, liderul sindical. Preşedintele Bǎsescu îi ţine imediat isonul, arǎtând cu degetul tot cǎtre liderii sindicali şi, ce-i mai ciudat, scoate cu totul din cauzǎ factorul politic: “nu reiese că banii obţinuţi din şpăgi ar fi ajuns la oameni politici” (de unde ştie? e normal ca şeful statului sǎ aibǎ acces la dosarele anchetelor aflate pe rol?). Tot o coincidenţǎ ciudatǎ este autodenunţul, fǎcut a doua zi dupǎ enunţul prezinenţial, de cǎtre un fost vameş, personaj cel puţin dubios (condamnat el însuşi pentru luare de mitǎ, apoi reconvertit la preoţie), care şi-a adus aminte brusc cǎ dǎduse şpagǎ unui lider sindical extrem de vocal în ultima vreme. Sǎ mai adǎugǎm la capitolul “coincidenţe” ofensiva pornitǎ de ANI întru verificarea unor lideri sindicali.
Cǎ existǎ lideri de sindicat care fac afaceri dubioase, este mai mult decât plauzibil – cazul Liviu Luca este grǎitor. De asemenea, averile unora dintre lideri, aşa cum reiese din declaraţiile de avere, sunt imense, în raport cu percepţia comunǎ asupra sindicalistului (dar nu şi cu veniturile liderilor, care sunt substanţiale). Cred, de asemenea, cǎ un lider de sindical nu se poate sǎ nu aibǎ habar despre matrapazlâcurile membrilor organizaţiei pe care o pǎstoreşte. Este, de asemenea, probabil cǎ şefii de sindicat dispun de mijloace de presiune asupra managementului atunci când e vorba despre promovǎri şi numiri în funcţii.
Ceea ce nu cred, este cǎ sindicatele pot acoperi actele de corupţie fǎrǎ complicitatea şefilor ierarhici. Comportamentul celor mai mulţi dintre vameşii şi poliţiştii arestaţi în luna aceasta sugereazǎ o suveranǎ impunitate. Dacǎ ai un salariu de câteva sute de euro, trebuie sǎ fii complet inconştient ca sǎ-ţi faci, în buricul târgului, ditamai viloiul care sare în ochii oricui. Orice procuror sau angajat al DGIPI cinstit ar deschide o anchetǎ numai la vederea bogǎţiilor afişate cu ostentaţie de asemenea angajaţi. Dar ei se ştiau protejaţi. Iar numai protecţia sindicatului nu e suficientǎ, dacǎ justiţia şi serviciile de informare îşi fac datoria cum trebuie. La şedinta de evaluare a activitǎtii M.A.I., primul ministru a spus cǎ actualele arestǎri din vǎmi constituie o dovadǎ cǎ statul de drept funcţioneazǎ. Întrebarea este: cum, şi în folosul cui?
Identificarea reginei din schema corupţiei din vǎmi exclusiv în zona sindicalǎ şi scoaterea din cauzǎ a politicienilor pare o acţiune menitǎ sǎ atingǎ un dublu scop: pe de o parte, îndepǎrtarea asocierii partidului de guvernǎmânt cu corupţia (obiectiv enunţat de cǎtre domnul Bǎsescu la recentele întâlnirii cu membrii PDL) şi fragilizarea mişcǎrii sindicale (ne amintim cât de jignit s-a simţit şeful statului de demonstraţiile sindicatelor din poliţie, în toamna trecutǎ), oportunǎ mai ales în preajma asumǎrii rǎspunderii Guvernului pe legea de modificare a Codului Muncii, criticatǎ vehement de confederaţiile sindicale. Sǎ nu uitǎm, la şah rolul ultim al reginei este cel de apǎra regele; uneori, victoria presupune sacrificiul acesteia.
