» Un zid de cetate innoada apusul de rasarit chiar in inima Iasiului. sirul de pietre mai apara in zilele noastre doar peretele dinspre miazazi al celei mai vechi biserici din capitala moldava, Sfantul Nicolae Domnesc, stefaniana dupa izvoade, fosta catedrala mitropolitana si lacas de incoronari voievodale.
» Zidul – mai recent decat locul de inchinaciune, cu ambrazuri pentru flinte –
si-a pierdut celelalte laturi. Peretele dinspre miazanoapte a fost doborat sa fie asezata, peste gropnitele vechiului cimitir, jumatate din Casa Dosoftei. Oseminte au fost prinse si sub linii de tramvai, traverse asfaltice, altele odihnesc sub o parcare si alei de promenada.
Cam de vreo trei veacuri, piatra rostuita in chip de fortareata este biciuita de vanturile care se dezlantuie peste aceasta palma din Tara Moldovei, dogorita de vipie, iarna cu porii si mortarul incremenite. Zidul infrunta si indiferenta autoritatilor, lasandu-l la voia tinerilor mai ales, care il escaladeaza, ii smulg pietrele din incheieturi, sting tigari intre rosturi, il folosesc drept latrina ori salas pentru amoruri clandestine. Zidul articulat, de secol XVII, a fost suprapus peste altul cladit cu biserica in veacul XV. Blocurile de piatra au fost taiate in cariera Repedea, semeata colina care priveste spre biserica. Peretele de incinta inca in picioare, ca un "lapidariu" rostuit matematic, era hotar intre Ulita Curtii Domnesti si cimitirul bisericii numite Sfantul Nicolae de langa Curte.
Spre ulita Sfanta Vineri (acum bulevardul Anastasie Panu), sirul de calcare oolitice a fost pravalit spre finele secolului XVII, loc necesar unui acaret bisericesc. Pentru ca aici a locuit Mitropolitul Dosoftei care a slujit in Catedrala Mitropolitana Sfantul Nicolae, imobilul a dobandit numele Casa Dosoftei, aflat acum in patrimoniul Muzeului Literaturii Romane (care expune aici Letopisetul lui Grigore Ureche). Cladirea a adapostit si tiparnita pentru cele dintai carti ale Moldovei. Edificiul de piatra cu aspect arhaic a fost asezat peste mormintele fostului cimitir, dovada si descoperirile din noiembrie 1997, cand trei schelete au fost gasite inhumate suprapus, oseminte care au imbogatit colectia paleoantropologica de secol XVII.
Spre veacul XX, peretele de incinta pastrat spre miazazi a fost restaurat si integrat intr-o constructie moderna. De putine decenii, la sistematizarea centrului urbei, o data cu cladirea unui hotel galonat cu trei stele, talpa peretelui dinspre rasarit a fost incastrata, din porunca arheologilor, in pavajul parcarii si in spatiul verde. De atunci, piatra este tocita de pasii trecatorilor sau de pneurile masinilor care aduc clientela hotelului.
Zidul care ferea la sud biserica de vrajmasii medievali are acum trepte care ursca si coboara pe creasta. Suie molcom si neuniform de la glezna unui om spre patru metri, ambrazurile intregind pe alocuri stravechiul zid-fortareata. Neingradit si lasat la voia intamplarii, peretele a ramas in multe locuri stirb. Calupuri mari de piatra de cariera au fost smulse cu tot cu mortar. si unele ancadramente candva pentru proptitul armelor de foc au ramas fara pietrele din acoperis.
Pravalit si ciuntit, zidul fortareata nu mai poate apara biserica de cotropitorii "contemporani". Nu mai tine scut bisericii cu arhitectura moldoveneasca, cel mai vechi edificiu ecleziastic al urbei iesene.
Simeze medievale
Solida zidire se afla pe lista celor 1.600 de edificii din judetul Iasi cu profunde implicatii in istoria romaneasca. Pietrele fragmentului de cetatuie, socotite cu valoare arhitectonica, se afla in custodia primariei, categorisite drept "spatiu verde". De-a lungul ultimelor decenii, politicienii care s-au perindat la sefia Iasiului par sa nu fi priceput rostul zidului relicva, folosul sau estetic sau educativ. Printre dovezile ultimilor ani: nedelimitarea perimetrului sau neingradirea acestuia, lipsa pancartelor de informare sau de avertizare in cazul unor abateri morale ori contraventionale, iscaliturile pamantii in graffiti, balariile si gunoaiele stivuite, mucurile de tigari, ambalajele de tutun ori dozele metalice de bauturi strecurate intre rosturile zidului, refugiu pentru boschetari si loc de intalnire al rockerilor si al simpatizantilor sinistrului cult emo.
Nestingheriti de politisti comunitari, tinerii incaleca zidul pentru panorama, preocupati de integrame ori discutii prelungite. Dupa amurg mai ales, peretele devine ciorchine de oameni. Neiluminate, treptele medievale sunt escaladate de cele mai multe ori la lumina brichetelor. Cand nu lumineaza nici stalpii din indepartata vecinatate, creasta peretelui medieval pare tivita cu licurici. Luminitele rosiatice si galbene care lucesc in rastimpuri nu sunt decat tigari mistuite cu sarg. Zorii gasesc ambrazurile zidului ornate cu PET-uri si sticle de alcool pe post de flinte, rosturile pietrelor transformate in scrumiere, iar pardoseala dimprejurul peretelui impestritata cu gunoaie. Sinistra expozitie de pe simezele medievale este indelung vernisata pana gospodarii orasului gasesc timp sa igienizeze peretele si imprejurimile.
Pe latura dinspre biserica si spre gropnitele nerascolite si lasate fara crucile de capatai, bezna ofera adapost amorurilor clandestine. si ca latrina este adesea folosita zidirea, protejata si de arbustii care o captusesc.
