Demersurile birocratice şi lipsa unui buget la nivelul Casei de Asigurări de Sănătate sunt motivele pentru care centrul de permanenţă din Vicovu de Sus nu şi-a mai deschis porţile pentru locuitorii din zonă pe data de 1 decembrie, aşa cum anunţase primarul localităţii cu doar două zile înainte n medicii de familie rezistă în continuare înfiinţării centrelor de permanenţă, pentru că nu vor să mai fie puşi în situaţia de a cumpăra ei pungi de medicamente şi de a achita cheltuielile de întreţinere.
Centrul de permanenţă din Vicovu de Sus, singurul concretizat din cele şapte propuse pentru înfiinţare încă de la mijlocul anului, încă nu şi-a deschis porţile, cu toate că primarul localităţii, Gheorghe Schipor, a anunţat inaugurarea acestuia pentru data de 1 decembrie.
Centrul a primit decizia de funcţionare din partea Direcţiei de Sănătate Publică Suceava în data de 25 noiembrie, în urma depunerii unui dosar complet care include acceptul a şapte medici de familie din zonă de a presta pentru asistenţă medicală permanentă. Cu toate acestea, decizia DSP Suceava nu este suficientă, medicii trebuind să urmeze acum şi procedura legală impusă de Casa de Asigurări de Sănătate Suceava, care nu are încă un buget alocat în acest sens.
“Conform legii care se referă la continuitatea asistenţei medicale primare, după ce un astfel de centru primeşte decizie de înfiinţare din partea DSP, medicul coordonator trebuie să depună cereri de intrare în relaţie contractuală cu CAS pentru fiecare dintre medicii afiliaţi. Noi nu am primit până acum nişte documente în acest sens, ci numai o adresă din partea DSP, pentru care ne-am exprimat acordul de principiu pentru înfiinţare”, a explicat directorul CAS Suceava, Cristi Bleorţu.
Medicul coordonator al viitorului centru de permanenţă din Vicovu de Sus s-a prezentat la CAS Suceava pentru încheierea contractului abia pe 29 noiembrie, când a aflat că trebuie să depună un dosar complet, cu cerere de intrare în relaţie contractuală pentru decontarea serviciilor medicale prestate de către fiecare medic în parte, astfel încât deschiderea centrului pe data de 1 decembrie a fost amânată, cel mai probabil, cu încă o lună. Cu toate acestea, lipsa unui dosar complet depus la CAS nu este singurul impediment în deschiderea centrului, ci şi lipsa unui buget alocat în acest sens la nivelul Casei.
“Până acum nu am avut centre de permanenţă şi, deci, nu avem nici un buget alocat pentru acest scop. Noi am trimis la Casa Naţională o solicitare de buget, care, însă, urmează să fie aprobată abia pentru luna ianuarie. Avem promisiuni că vor fi fonduri suficiente pentru centrele de permanenţă”, a mai spus directorul Casei, Cristi Bleorţu. N Medicii de familie nu doresc să fie puşi în situaţia de a suporta cheltuielile centrelor, cum s-a mai întâmplat Nici cei de la Direcţia de Sănătate Publică Suceava nu sunt mulţumiţi de modul în care se desfăşoară lucrurile. După luni de zile de discuţii cu medicii de familie, încă nu au reuşit să spargă gheaţa, iar după eliberarea deciziei de înfiinţare pentru cei din Vicovu de Sus, se confruntă acum cu absenţa fondurilor necesare.
“Noi suntem nevoiţi să înfiinţăm centrele de permanenţă şi să purtăm discuţii cu medicii, dar banii nu sunt la noi, iar în rândul medicilor există încă opoziţie. Aceste centre ar fi trebuit să fie înfiinţate de Primării la nivelul fiecărei localităţi, ele sunt cele care suportă toate cheltuielile pentru întreţinere şi ar fi trebuit să se implice mai mult pentru a convinge medicii”, a declarat directorul DSP Suceava, Ludovic Abiţei.
Abiţei este nemulţumit şi de atitudinea Asociaţiei Judeţene a Medicilor de Familie (AJMF) care, în opinia lui, descurajează medicii din judeţ care ar dori să asigure permanenţa în astfel de centre, în loc să apere doar interesele lor profesionale. De cealaltă parte, Irina Franciuc, preşedintele AJMF, a declarat că, dimpotrivă, promovează ideea activităţii de permanenţă, dar numai în condiţiile unei finanţări corespunzătoare.
“Medicul ar trebui să presteze doar activitatea medicală, în rest, toţi ceilalţi factori implicaţi ar trebui să-şi facă treaba, DSP să asigure avizele de funcţionare, Primăria să asigure spaţiile şi toate cheltuielile necesare, CAS să asigure finanţarea prevăzută de lege. Ori, suntem sceptici că acest lucru se va întâmpla. ~n Dolhasca, spre exemplu, a funcţionat timp de aproape 10 ani un astfel de centru, care a fost închis în condiţii de subfinanţare cronică progresivă, iar noi eram nevoiţi să plătim şi facturi, să aducem şi medicamente”, a declarat Irina Franciuc. Aceasta a mai spus că primăriile nu au ieşit niciodată în întâmpinarea medicilor de familie, care nu s-ar opune să lucreze în centrele de permanenţă, dacă acest lucru ar fi cu adevărat în avantajul lor.
“Primăriile nu au dorit să ne vândă nici spaţiile în care funcţionează cabinetele noastre, în care am făcut investiţii cu împrumuturi din bancă şi pe care le-am pierdut. Dacă autorităţile locale se vor achita de datoriile lor, de asigurarea unui spaţiu, de căldură, lumină, pază, telefon, am găsi şi medicii care să lucreze în aceste centre, am pregăti rezidenţi, dar centrul trebuie să existe mai întâi. Nu vrem să mai fim puşi în situaţia de a utila şi de a dota un spaţiu pe care apoi îl vom pierde”, a mai precizat preşedinta AJMF. N Legislaţia care priveşte înfiinţarea centrelor de permanenţă nu este încurajatoare Directorul DSP Suceava a mai declarat că există anumite puncte slabe ale prevederilor legale referitoare la înfiinţarea centrelor de permanenţă, care descurajază părţile implicate.
Pentru început, primăriile trebuie să suporte toate cheltuielile de întreţinere şi să asigure spaţii, deşi de serviciile medicale ale centrului ar urma să beneficieze şi locuitori din zonele vecine – cum se va întâmpla în Vicovu de Sus, dacă medicii vor primi finanţare. O altă problemă este legată de transportul medicilor de familie la bolnavii imobilizaţi, care ar trebui să fie asigurat de către Serviciul Judeţean de Ambulanţă. Dat fiind numărul redus de ambulanţe şi lipsa banilor în Primăriile care ar trebui să asigure personal şi carburant, acest lucru nu este posibil, mulţi dintre medicii care au dorit iniţial să lucreze în centre de permanenţă fiind descurajaţi de faptul că ar trebui să se deplaseze oriunde este nevoie cu mijloace de transport proprii.
