Europenii se iubesc. E drept ca nu prea se inteleg: au pareri diferite despre rolul institutiilor europene, despre timpul si regimul de lucru sau despre sistemul de asistenta sociala… Dar niciodata disputele de la Bruxelles n-au infranat elanul sentimental european. Concluzia nu se rezuma doar la flirturi estivale sau la idile platonice. O statistica a Comisiei Europene arata ca cetatenii Uniunii Europene au intentii serioase. In fiecare an ajung in fata ofiterului starii civile peste 350.000 de cupluri formate din cetateni care provin din tari diferite ale Uniunii Europene.
Cifra l-ar face sa zambeasca multumit pe Robert Schuman, unul dintre fondatorii constructiei europene. Ce dovada mai buna ca cetatenii europeni nu se tem de metisajul cultural sau de diluarea traditiilor nationale in familii mixte? Cand Bruxelles-ul se lauda cu armonia sentimentala a europenilor, pentru acuratetea informatiei apare si reversul medaliei.
Jumatate dintre cuplurile ale caror membri fac parte din tari diferite ale Uniunii Europene, adica 170.000, divorteaza. Poate ca aceasta cifra ar fi si mai mare daca procedurile juridice in materie de divort n-ar fi atat de complicate incat uneori ii forteaza pe cei doi parteneri sa ramana impreuna chiar daca nu mai impart nimic. Din nou domnul Schuman ar zambi. De exemplu, daca un portughez casatorit cu o italianca se intoarce sa locuiasca in Portugalia in timp ce sotia lui ramane in Italia si intenteaza divort, tribunalul italian va aplica legea tarii in care a fost celebrata casatoria, in timp ce tribunalul portughez va recurge la legea tarii in care cei doi soti isi aveau resedinta. Culmea ironiei, pentru Uniunea Europeana consensul pare imposibil chiar si in materie de pronuntare a unui divort dorit de ambele parti. Saptamana trecuta cateva state membre ale Uniunii Europene au facut front comun si au cerut presedintiei franceze a Uniunii Europene sa fie simplificate procedurile in materie de divort. Putini sunt cei care mai stiu ca exista un regulament propus de Comisia Europeana in iulie 2006 care le-ar lasa posibilitatea sotilor sa-si aleaga legislatia in baza careia ar trebui sa se pronunte divortul lor.
Doar ca cele 27 de tari ale Uniunii Europene n-au reusit niciodata sa cada de acord asupra acestui text, mai ales din cauza opozitiei fervente a Suediei, o tara cu o legislatie destul de supla si care refuza sa aplice alte legi. Dreptul familiei este considerat extrem de sensibil in Uniunea Europeana, pentru ca orice decizie in acest domeniu presupune unanimitatea tuturor celor 27 de tari membre ale UE.
In lipsa consensului, opt state din Uniunea Europeana, printre care si Romania, s-au declarat dornice sa recurga la un mecanism ideal care n-a mai functionat niciodata pana acum in spatiul comunitar: cooperarea intensiva. Concret, cele opt tari isi rezerva dreptul de a lucra pe cont propriu pentru rezolvarea acestui dosar, fara sa implice in vreun fel celelalte state. Intentia l-a pus pe jar pe comisarul european pentru Justitie, care nu vrea sa lase divortul sa separe Europa. "Vrem sa evitam riscul unei Europe divizate asupra unui subiect atat de sensibil precum divortul", spune comisarul european pentru Justitie, Jacques Barrot.
De fapt, Jacques Barrot se teme ca activarea conceptului de cooperare intensificata va duce la crearea a doua tabere si va accentua ideea ca in Uniunea Europeana exista doua viteze. O impresie care planeaza deja de cativa ani asupra unui spatiu european cu aspiratii, scopuri si, mai ales, capacitate de mobilizare sensibil diferite in cele 27 de state membre ale Uniunii. Cand iubirea dispare e greu sa le ceri partenerilor care vor sa divorteze sa pastreze aparenta unei concordii europene. Asta recunoaste pana si comisarul pentru Justitie, Jacques Barrot.
