Una dintre cele mai celebre figuri ale gimnasticii feminine mondiale în perioada 1990-1996, Lavinia Miloşovici, s-a retras în ultima vreme din centrul atenţiei publicului larg.
Sătulă să-i fie răstălmăcite vorbele, Lavinia Miloşovici a hotărât în ultima vreme să se ţină departe de mass-media şi nu mai răspunde, decât foarte rar, la numerele de telefon care nu-i sunt cunoscute.
Cu un palmares impresionant, care numără 19 medalii mondiale şi olimpice, Milo, cum era alintată de colegele ei de echipă, a rămas în istorie cu performanţa din finala de la sol de la Jocurile Olimpice de la Barcelona (Spania), din 1992, unde a primit nota 10. Aceasta a fost a doua notă de 10 acordată la Barcelona şi ultima obţinută de o gimnastă până acum.
De asemenea, Lavinia Miloşovici a fost prima gimnastă, de la Věra Čáslavská (din Cehoslovacia), care a reuşit performanţa de a fi câştigat un titlu mondial sau olimpic la fiecare aparat. Retrasă din activitatea competiţională după Jocurile Olimpice de la Atlanta ’96, a activat o vreme ca antrenoare, iar în 2002 a fost în centrul atenţiei presei de scandal după ce a pozat nud pentru o revistă japoneză.
Fosta mare gimnastă a trecut prin momente extrem de grele la finele anului 2008 când fetiţa sa, Denisa Florentina, în vârstă de patru ani, a murit răpusă de o boală a sistemului nervos, cu care s-a născut. La doi ani după această tragedie, ţinându-se mai departe de privirile indiscrete, Lavinia Miloşovici trăieşte în Timişoara, ca orice om normal, dar lumea nu a uitat-o şi de multe ori este oprită pe stradă de necunoscuţi şi salutată cu simpatie.
Lavinia, te-ai retras în ultima vreme. Ai simţit nevoia să te izolezi?
Nu m-am izolat de nimeni. Mă refer la prieteni, cunoscuţi, familie. Să zicem că nu mai vreau să apar în presă. Nu-s obligată să împărtăşesc cu nimeni problemele mele personale. Mai ales că am zis ceva şi s-a scris sau a ieşit cu totul altceva decât am spus.
Ce faci acum, te gândeşti să te reapuci de antrenorat?
Deocamdată, nu fac nimic în mod special. Poate o să mai antrenez la un moment dat, dar încă nu m-am hotărât în această direcţie.
Totuşi, ţi-a plăcut să fii antrenoare.
Într-adevăr, mi-a plăcut mult să lucrez cu copii. Am fost şi la lotul mare, din 2000 până în 2001, vreo opt luni. Am zis însă că este mai bine să las locul altor antrenori cu experienţă mai mare în domeniu. Aşa că am venit la Timişoara şi am început să lucrez cu copii. Am fost antrenoare până în 2004, când am născut, iar apoi am avut problemele pe care le‑am avut (n.r. – fetiţa Laviniei Miloşovici s-a născut la şapte luni, prin cezariană, având o greutate de 1,1 kilograme. Copilul nu s-a dezvoltat intrauterin şi a avut afecţiuni neuropsihice, iar fosta gimnastă a luptat din răsputeri pentru a o vindeca, în 2007 ajungând să o opereze în China).
Dacă ţi s-ar propune acum, ai reveni la lotul mare?
Mai demult am avut câteva tentative să fac treabă, dar am fost luată peste picior. Nu vreau să discut despre acest subiect.
Scandalul din 2002 cu controversatele poze apărute în revistele japoneze ţi-au afectat cariera de antrenor?
Nu mai aveam nici o treabă cu gimnastica de mare performanţă. Scandalul de atunci m-a afectat pe mine ca om, dar numai pe moment, pentru că am văzut cum a reacţionat lumea, nu prietenii şi familia.
Se poate spune că eşti una dintre gimnastele noastre extrem de longevive competiţional, ţinând seama de faptul că te-ai retras la 21 de ani. Cum îţi explici că în ultima vreme gimnastele noastre se retrag din activitatea competiţională cu mult înainte de vârsta de 20 de ani?
Nu vreau să comentez deciziile altora, pentru că fiecare om face ce consideră că este mai bine pentru el. De când m-am retras eu s-au schimbat multe în gimnastică. Mai întâi, noi eram senioare la 14 ani, iar acum sunt la 16 ani, şi acum practic doi ani te uzezi în competiţia junioarelor. Pe de altă parte, potrivit noilor regulamente, acum poţi să îţi alegi un singur aparat şi să mergi numai pe el, în timp ce noi trebuia să facem toate patru aparatele pentru a ne califica în finale şi abia după asta ne puteam alege aparatul favorit unde să concurăm pentru titlu. Aparent, este mai uşor acum, dar repet, fiecare decide pentru el cum este mai bine.
S-a spus la un moment dat că gimnastica îi schilodeşte pe copii şi părinţii chiar au început să nu-şi mai lase copii să practice acest sport considerat nociv. Ce părere ai despre asemenea zvonuri?
Spun că gimnastica este un sport foarte frumos şi complex, iar elemente de gimnastică găsim în orice altă disciplină. Este, într-adevăr, foarte greu, ca orice sport de mare performanţă pe care îl practici, indiferent că este vorba de înot sau fotbal, pentru că implică aceleaşi sacrificii: muncă enormă, cantonamente interminabile, consum nervos.
Eşti una dintre gimnastele care au avut mari probleme cu coloana, chiar de pe vremea când concurai. Dacă ar fi să dai timpul înapoi, ai face tot gimnastică?
Într-adevăr, făceam tot timpul contracturi şi am concurat aproape mereu cu dureri. De obicei purtam un bandaj pe sub costumul de concurs. La 18 ani am aflat că am probleme serioase cu spatele, dar, deşi n-aş mai fi avut voie să fac gimnastică, am continuat. Ştiam foarte bine exerciţiile şi voiam să merg al Jocurile Olimpice. Abia anul trecut am aflat că am avut o fractură la coloană şi aş fi putut rămâne paralizată. Dacă ar fi să dau timpul înapoi, cred că tot gimnastică aş face, dar nu dacă mi-ar spune cineva că pot rămâne imobilizată într-un scaun cu rotile. Până la urmă, sănătatea este mai importantă decât orice.
Te mai recunoaşte lumea pe stradă?
Da, iar asta mă bucură. Mi se întâmplă destul de des să mă oprească lumea pe stradă să‑mi spună că semăn cu cineva, adică chiar cu mine.
7 întrebări rapide
Care a fost cel mai fericit moment al vieţii?
Au fost trei momente foarte importante în viaţa mea. Mai întâi, la Barcelona, când am cucerit primul titlu olimpic, apoi, când m-am căsătorit şi când am născut.
Care este cel mai mare regret?
Nu am regrete. Cel puţin aşa gândesc acum.
O dorinţă încă nerealizată?
Să rămân din nou însărcinată.
Poţi spune trei lucruri pe care le-ai lua pe o insulă pustie?
Nu pot să spun pentru că nu am fost niciodată în această situaţie şi nici n-aş vrea să fiu. Atât eu, cât şi soţul meu urâm singurătatea. Avem o mulţime de prieteni şi în nici un caz nu am agrea o astfel de experienţă. Nici în luna de miere n-am fost singuri, iar asta cred că spune tot.
De ce te temi cel mai mult în viaţă?
De nimic.
Care este ultima carte pe care ai citit-o?
O carte de sport, despre olimpici.
Cine a fost modelul în carieră?
Prietenele mele au fost Nadia Comăneci, Daniela Silivaş şi Ecaterina Szabo. Nu ştiu dacă se poate spune că vreuna a fost modelul meu, dar generaţia mea a fost fascinată de Nadia şi de tot ce făcea ea. Toate fetiţele îşi doreau să fie ca Nadia şi eu de asemenea. Apoi, îmi plăcea ce făceau Daniela şi Cati şi m-am bucurat mult că am ajuns în echipă cu ele.
1. Ultimul 10
Ultima notă de 10 acordată în gimnastică până în prezent a fost obţinută de Lavinia Miloşovici la JO 1992, întrecerile olimpice unde s-au dat două note de 10.
2. Dublă
Miloşovici a fost prima gimnastă, după Nadia Comăneci, care a reuşit să urce pe podiumul olimpic la două ediţii consecutive ale JO, Barcelona ’92 şi Atlanta ’96.
3. Din toate
La JO de la Barcelona, Lavinia a cucerit medalii din toate metalele, aurul la sol şi sărituri, medaliile de argint cu echipa şi de bronz la individual compus.
4. Titluri
A cucerit patru medalii de aur cu echipa României, două la Campionatele Mondiale din 1994, respectiv 1995, şi două la Campionatele Europene din 1994, respectiv 1996.
5. Bronz la final
La ultima competiţie la care a participat, Jocurile Olimpice de la Atlanta 1996, a cucerit două medalii de bronz, una cu echipa şi una la individual compus.
