Detalii marunte?

Cu un elan demn de toata lauda, Timisoara vrea sa se innoiasca. Sa-si scuture vesmintele prafuite, sa isi refaca frumusete de fatade, sa arate localnicului si vizitatorului splendoarea unei urbe cu identitate si mandrie. Ba avem chiar un partener de nadejde, venit tocmai din Germania care sa ne ajute in operatiunea de refacere a frumusetii. Cladirile de patrimoniu tocmai ca nu suporta orice fel de interventie si nu le este (nici lor, nici responsabililor de domeniu) indiferent cum se va face reabilitarea de acoperisuri si fatade, cand, cu ce materiale, cu ce tehnologii si cu ce efort material. Mai neclar este ce se va petrece in Timisoara cu noile cladiri. Cele care n-au nici zece ani, dar deja arata ca si cum ar fi din vechea epoca. Sa zicem, in Piata Consiliul Europei, la fostele Antene Radio. Mandrul complex bancar deja are placi de marmura lipsa. Finisajele proaste lasa sa se vada crapaturi si tencuieli nefericite. Arhitectura avangardista se pierde in cenusiul prafului si in absenta unui lustru pe care cladiri de acest gen din orase mai ingrijite il arata fara ezitare. Ne impiedicam zi de zi in lucrari edilitare facute cu mare efort, dar care la nici un an de la inaugurare (facuta cu presa, cu pompa, cu panglici taiate si bliturile aparatelor de fotografiat, spre imortalizarea momentului) sunt deja obosite, extenuate parca de indatorirea de a servi publicul. Si daca institutii cu ceva bani si staif precum un centru bancar isi permit sa expuna haine ponosite, ca de la second-hand, ce sa mai vorbim despre monumente din care cresc arbusti, despre felinare chioare sau despre panouri publicitare zdrentuite. Deunazi o echipa de filmare care face un film despre Romania se extazia: vai, Timisoara! Faima, aura, progresul… etc, etc. Avem, in orasul de pe Bega, orgoliul ca suntem in fruntea tarii la o multime de capitole, ca moda vine de aici, ca inovatiile se testeaza aici cu prioritate, ca nu suntem atinsi de boala provincialismului. Dupa primele minute de exclamatii entuziaste, la o privire mai atenta, sunt destule amanuntele care sting din complimentele facute orasului. Privim global. Am uitat ca detaliile, accesoriile fac dintr-o tinuta obisnuita una eleganta, din “fata” obisnuita a orasului una de exceptie. Avem spatii expozitionale moderne, avem stadion de nivel european, avem traditie in oferirea de servicii pentru public, dar uitam cat de mult conteaza un marcaj corespunzator, un afisaj explicit, un “buna ziua” pana la urma, care stabileste o relatie de incredere intre tot ceea ce vrea Timisoara sa insemne si cei pe care doreste sa-i aiba de partea sa.