Partidul Comunist Chinez (PCC) şi-a închis ieri lucrările congresului şi a ales un Comitet Central care îl va consacra astăzi pe Xi Jinping ca numă-rul unu al regimului şi, de asemenea, pe noii membri ai conducerii supreme în stat. Dincolo de faţada afişată, noul „împărat roşu” rămâne o enigmă.
Începând din 15 noiembrie, destinele Chinei vor fi preluate de Xi Jinping pentru următorul deceniu. Sfidările sunt mari pentru acest fiu de „erou revoluţionar”, unul dintre „prinţii roşii” care constituie aristocraţia chineză şi care, alături de noua echipă instalată la Beijing, va trebui să gestioneze numeroasele probleme interne şi externe cu care se confruntă acest gigant asiatic.
Cei 2.270 de delegaţi participanţi la congresul comuniştilor au reînnoit Comitetul Central, prima etapă a tranziţiei unei noi generaţii de lideri la conducerea Chinei pentru următorul deceniu. În noul conclav de 200 de cadre de partid, care va reprezenta peste 82 milioane de membri, se află şi vicepreşedintele Xi Jinping, ales şi la conducerea PCC, şi vicepremierul Li Keqiang, cei doi urmând a prelua în primăvară şi funcţiile de şef al statului şi, respectiv, de premier. Joi, urmează reînnoirea Biroului Politic al partidului, format din câteva zeci de membri, şi apoi, Comitetului Permanent al acestuia, adevăratul centru de putere în China. Personalităţile alese în aceste două instanţe vor oferi indicii privind viitoarele orientări ale gigantului asiatic, a doua putere economică mondială. Ieri, opt candidaţi potenţiali pentru Comitetul Permanent au trecut de prima etapă fiind aleşi în comitetul central.Economistul Zhang Dejiang, care a studiat în Coreea de Nord şi Wang Qishan, fost primar al Beijingului care a condus şi o mare întreprindere, China Construction Bank. De asemenea, au fost aleşi Li Yuanchao, care conduce departamentul organizatoric al partidului, Zhang Gaoli, în fruntea PCC în provincia Tianjin, şi Liu Yunshan, responsabil cu propaganda.
Noii lideri ai PCC vor fi prezentaţi public astăzi: Biroul Politic – un nucleu de 25 de membri – şi Comitetul său Permanent, posibil redus de la 9 membri la 7, supranumiţi şi “cei 9 (sau 7) împăraţi”. Noul secretar general al partidului, Xi Jinping, 59 ani, care îi va succeda lui Hu Jintao ca şef al statului în martie, este recunoscut ca un om al compromisului, acceptat de toate facţiunile conservatoare şi reformatoare ale partidului. Xi Jinping, fost primar al Shanghai-ului, este considerat mai puţin rigid decât predecesorul său şi mai pragmatic. Amator de filme hollywoodiene, jovial, el este căsătorit cu populara actriţă chineză Peng Liyuan. Dar, înainte de toate, este un produs la aristocraţiei chineze, cu un puternic accent naţionalist. Foarte legat de armată şi de mediile de afaceri, el s-ar afla, împreună cu familia, în fruntea unei averi estimate la 300 milioane euro.
Direcţii strategice
Hu Jintao a cerut succesorilor săi să ia în serios problema corupţiei, care riscă să ducă la „prăbuşirea partidului şi al statului”. Cu atât mai mult cu cât incertitudinile persistă asupra situaţiei economice, „deceniul de aur” al lui Hu Jintao şi a premierului său, Wen Jiabao, lăsând locul unei creşteri încetinite la 8% în 2012, cea mai mică din ultimii 13 ani. Pentru continuarea ascen-siunii economice a Chinei, preşedintele Hu a cerut „un nou model de creştere” care să acorde mai mult loc consumului intern decât marilor şantiere. Rapida transformare a Chinei a provocat o agitaţie socială recurentă, înlocuită de microbloguri, adevărată opinie publică emergentă în pofida cenzurii. Protestele au luat o turnură dramatică printre unele minorităţi etnice, în special tibetanii, dintre care 70 şi-au dat foc în ultimul an pentru a denunţa represiunea culturii şi religiei lor.
Consecinţele crizei
Noul lider al Chinei va fi confruntat cu sfidări majore şi din cauza consecinţelor crizei mondiale. Potrivit lui Jean-Vincent Brisset, director de cercetare la Institutul de Relaţii Internaţionale şi Strategice (IRIS), specialist în spaţiul chinez, „China a făcut avere recent ca uzină a lumii, ori aceasta are limite mai ales când clienţii nu mai au mulţi bani. Ei se află într-o fază care a început de un an şi care constă în împrumutarea de bani. Dar ajutorul Europei sau al SUA nu este posibil la infinit. Problema Chinei este de a crea un consum intern, deci creşterea salariilor, care înseamnă pierderea competitivităţii în plan internaţional. Este o ecuaţie extrem de complexă de gestionat şi asta va fi problema viitoarei generaţii în plan economic”. În plan internaţional, noua echipă de lideri chinezi va trebui să gestioneze relaţiile dificile cu SUA şi Europa în domeniul economic, dar şi militar. Dezechilibrul schimburilor comerciale între China şi principalii săi parteneri a antrenat numeroase plângeri la OMC contra procedurilor comerciale chineze, asociate dumpingului. Iar nivelul considerat supraevaluat al yuanului, moneda chineză, rămâne un subiect de tensiune, la fel şi enormele investiţii ale Beijingului în armament sau ambiţiile teritoriale asupra zonelor disputate din Marea Chinei, bogate în hidrocarburi.
Averile clasei conducătoare
Creşterea a fost puternică în regiunile de coastă mărind prăpastia faţă de zonele rurale şi conducând la derive în planul mediului şi cel al sănătăţii publice. Acum, cu cât încetineşte creşterea, cu atât creşte nemulţumirea socială. A apărut o clasă medie îngrijorată de mediul înconjurător, de sănătatea sa şi mai ales de drepturile ei. Chinezii au devenit consumatori mai exigenţi, exigenţă care se referă şi la clasa politică şi, când opinia publică nu este satisfăcută, o face cunoscută pe internet şi reţelele sociale chineze. Tranziţia la vârful puterii intervine pe fondul dezvăluirilor referitoare la clanurile conducătoare, la averea membrilor familiei lui Xi Jinping – peste 300 milioane euro, potrivit agenţiei Bloomberg – şi familiei premierului în exerciţiu, Wen Jiabao – 2,7 miliarde dolari, potrivit New York Times -, dar şi pe fondul scandalului Bo Xilai, a cărui soţie a fost implicată în asasinarea unui om de afaceri britanic. Exemplele reflectă economia hibridă chineză care a dat naştere unei oligarhii – în absenţa unei reale pieţe de capital, actorii de stat au beneficiat de formarea capitalului fix, iar unele reforme au dus la imense venituri pentru guvernatorii locali. Cei mai bogaţi 70 de deputaţi chinezi totalizează active de 90 miliarde dolari, un record mondial. Cum vor putea lupta liderii statului-partid contra intereselor apropiaţilor şi ale clintelei politice şi sociale?
