In Partidul Democrat Liberal a inceput o discutie curioasa despre sigla si statut. Urmarind declaratiile protagonistilor, am putea crede ca dezbaterea e complet lipsita de miza. Sigla este un biet desen care poate fi orice – mar, para, ancora, inima etc. –, dar in nici un caz actualul desen, pentru ca "trandafirul e simbol socialist". Statutul PDL e perfect viabil, nu trebuie modificat decat in privinta a 10-12 articole, iar partidul are deja o conducere flexibila, cu putini vicepresedinti. si, oricum, de ce atatea vorbe – evaluarile si schimbarile sunt pentru invinsi.
Frica si tenebrele cu care liderii PDL inconjoara scena discutiilor dovedesc insa cu totul altceva. Mizele sunt mari, iar incertitudinile care apasa partidul au sporit nevoia de secretomanie. Vestea cum ca legea tacerii va domina toata perioada de pana la Conventia Nationala a venit din partea lui Cristian Preda, tocmai cel care deschisese dezbaterea acuzand "oligarhizarea partidului".
Astfel, dupa prima sedinta a comisiei de statut din PDL, profesorul Preda a facut cunoscut ca, "intrucat ceilalti colegi din PDL care s-au exprimat in privinta statutului nu au dat publicitatii documentele alcatuite si nu au facut declaratii publice, am convenit cu Monica Macovei sa nu facem nici noi public textul nostru", adica cele "10 principii pentru modernizarea PDL".
Daca nu e vorba cumva de o retragere tactica, tacerea tandemului Preda-Macovei este o mare greseala strategica. Nu in interiorul PDL isi vor gasi aliati puternici si hotarati principii precum "oamenii sa fie promovati pe criterii profesionale, si nu pe baza de telefoane" sau "fenomenul de oligarhizare a partidelor si, prin ele, a vietii publice trebuie stopat". Daca ar fi fost asa, PDL nu ar fi ingaduit si nu ar fi luat parte la politizarea pana in maduva oaselor a institutiilor publice in ultimul an, dupa cum nu s-ar fi consolat atat de repede cu pierderea unor segmente intregi din electoratul urban al anului 2004, specific unui partid de dreapta.
Aliati isi vor gasi insa printre simpatizantii partidului, in randurile opiniei publice. si nu pentru ca cei care au votat cu Traian Basescu se vor repezi sa se inscrie in PDL, fascinati de cele "10 principii…" ca sa poata "combate" mai abitir dinauntru. Ci pentru ca simpla descriere in public a unor probleme multiplica forta argumentatiei. Printre parlamentarii si liderii locali ai PDL exista si oameni carora le repugna politica pumnului in masa, dar este evident ca ei nu au avut castig de cauza pana acum. Tacand, tandemul Macovei-Preda ii lipseste inclusiv pe acestia de prilejul dialogului si deci rateaza din start posibila ridicare la putere a propriilor initiative chiar in interiorul PDL.
Dar nu s-a vazut (inca) in Romania un partid suficient de matur incat sa-si trateze simpatizantii drept parteneri… Propunerile lansate deunazi de publicistul Cristian Ghinea intr-un articol publicat de Romania libera par mult prea curajoase pentru obiceiurile bizantine ale responsabililor politici actuali. Ba, mai grav, unii inregistreaza si regrese. In PNL, de pilda, castiga teren in aceste zile o ipoteza care, aplicata, ar duce partidul intr-un deficit democratic similar celui de la PDL.
Lideri precum Norica Nicolai sau Relu Fenechiu insista ca votarea echipei de conducere la congres ar trebui sa se faca pe lista, cu motiuni, adica asa cum se intampla acum in Partidul Democrat Liberal. Dar daca in cazul PDL aceasta este o cutuma mostenita de la FSN, pe care, in cel mai rau caz, partidul o va perpetua, in cazul PNL, care a avut intotdeauna vot individual, o astfel de solutie este un act de vandalism. E adevarat ca fostul premier Tariceanu a folosit metode destul de putin ortodoxe ca sa-si impuna echipa la conducerea partidului atunci cand a devenit presedintele PNL. Dar, rememorand criticile vehemente ale lui Crin Antonescu impotriva acestor practici, ar fi cazul ca domnia sa sa dea un semnal limpede ca descurajeaza ideea votului pe lista. Probabil ca politicieni precum Ludovic Orban sau Norica Nicolai se vor simti la adapost, la umbra candidatului prezidential de 20 de procente, castigator fara concurenta la viitorul congres.
Dar perseverand pe o asemenea cale PNL nu va face decat sa se puna definitiv la adapost, in cartile de istorie. Nici vorba sa devina partid liberal de 30%, pentru ca acolo se ajunge prin lideri capabili sa-si asume riscul transparentei si al competitiei.
S-ar spune chiar ca atat de blamatul PSD le serveste, in aceste zile, "partidelor de dreapta" o lectie de transparenta. Sa nu ignoram doar din motive ideologice pledoariile divergente de pe blogurile lui Adrian Nastase, Victor Ponta, Miron Mitrea sau sagetile cum nu se poate mai limpezi aruncate in vazul lumii la Consiliul National de saptamana trecuta. Evident ca multe se ascund in spatele discretiei exagerate a lui Cristian Diaconescu, dupa cum e de presupus ca negocierile pentru castigarea filialelor se vor purta in subterane. Dar, pana una-alta, PSD admite ca trebuie sa caute "o solutie de avarie", ca are nevoie de "un candidat-surpriza" si ca sunt necesare multe negocieri interne ca sa iasa la liman.
Se stie ca o problema bine pusa e pe jumatate rezolvata. N-am auzit insa nici macar jumatate de raspuns la intrebarea "Cum va arata PDL fara locomotiva Traian Basescu in 2013?" si nici la intrebarea "De ce ar trebui sa devina gulerele albe ale tarii simpatizanti ai lui Crin Antonescu?". Timpul trece repede.
