Despre mecanismul care îi împiedică pe uslaşi să recunoască realitatea crizei economice am mai amintit: Dacă nu există criză, atunci responsabilitatea pentru situaţia grea a economiei româneşti nu mai poate fi distribuită între guvern şi contextul european şi internaţional şi în acest caz, singurii vinovaţi sunt Băsescu şi guvernul. Ultima oară când Ponta a reafirmat această mantra socialistă a fost când a condamnat „iresponsabilitatea‘‘ criticilor aduse de Băsescu indeciziei liderilor europeni în chestiunea Greciei: „Din punctul de vedere al USL, reprezintă un mod iresponsabil prin care Traian Băsescu încearcă să găsească vinovaţi în afara ţării ca să răspundă ei în locul Guvernului şi a celor de la putere pentru situaţia economică gravă prin care România trece‘‘.
Asta se întâmpla luni, 24 octombrie. Ieri, 27 octombrie, după summit-ul de la Bruxelles, Ponta vedea lucrurile cu totul altfel: „Deciziile liderilor europeni sunt tipice pentru mentalitatea celor care conduc în acest moment UE, o mentalitate conservatoare. Bani cât mai mulţi pentru bănci. De unde luăm aceşti bani? Luăm de la oameni şi îi dăm la bănci. Oamenii pot să sufere, băncile nu, deşi criza financiară la nivel european nu a fost provocată de oameni sau de guverne, ci de bănci… Luăm bani de la oameni pentru că domnul Sarkozy are alegeri în 2012, Angela Merkel are alegeri în 2013, domnul Silvio Berlusconi are alegeri în 2013 şi ţin mai mult la bănci decât la oameni‘‘. Şi asta ar trebui să treacă drept declaraţie responsabilă! Acum, ni s-ar putea reproşa că a aştepta coerenţă politică şi morală de la Ponta e ca şi cum ai căuta sfinţi la bordel: e un demers nobil dar complet inadecvat. Problema nu este însă de a căuta virtuţi etice şi intelectuale acolo unde nu există. Problema este că aceste declaraţii fie scot în evidenţă o totală şi alarmantă lipsă de cunoştinţe economice, fie o rea-voinţă programatică de rău augur pentru economia României. Cu alte cuvinte, Ponta, fie habar nu are despre ce vorbeşte şi ce propune, fie acţionează în mod deliberat în direcţia falimentării ţării. Cel mai probabil că a doua variantă este adevărată. Câteva argumente:
De sâmbăta trecută, de la Consiliul Naţional, PSD şi USL au o nouă doctrină economică – „doctrina Iliescu‘‘. Aceasta sună în felul următor: Măsurile de austeritate – reducerea salariilor bugetarilor cu 25% şi îngheţarea pensiilor şi concedierile din sectorul bugetar – nu ar fi reprezentat măsuri anti-criză, ci pro-criză pentru că ar fi descurajat consumul şi, ca atare, ar fi dus la diminuarea veniturilor la buget. Sugestia acestei doctrine este că ţinta USL, în cazul în care va forma guvernul, va fi revenirea la nivelurile salariale anterioare lui iunie 2010 şi indexarea pensiilor pentru a stimula consumul etc. Nu e nevoie să fii un Hagi al finanţelor ca să realizezi absurdul „doctrinei Iliescu‘‘. Dacă lucrurile ar sta într-adevăr aşa cum pretinde USL, atunci soluţia crizei ar fi simplă: angajăm toţi cetăţenii ţării la stat, dublăm sau chiar triplăm salariile şi pensiile şi vom avea cu toţii bani de maşini, case şi vacanţe. Economia e ca şi salvată. Realitatea economică meschină spune însă că acesta este drumul sigur către deficit bugetar colosal, credite exorbitante şi faliment sigur.
În al doilea rând, atacul de luni al lui Ponta avea în vedere declaraţiile lui Băsescu cum că România trebuie să plătească credite mai scumpe anul acesta decât anul trecut deşi a făcut sacrificii pentru a-şi pune casa în ordine şi că România este îngrijorată pentru diminuarea expunerii băncilor occidentale în România în cazul recapitălizării băncilor din zona euro. Cu alte cuvinte, Ponta a atacat faptul că Băsescu a spus ceva de genul: după ce că Europa ne ţine dobânzile sus, dacă băncile încep să repatrieze bani în ţările mamă, România şi alte ţări din zonă sunt condamnate la faliment‘‘. Or, afirmaţiile lui Băsescu de duminică sunt perfect adevărate iar îngrijorările legitime. La începutul acestei luni, Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare a redus la jumătate perspectivele de creştere economică a celor opt ţări din Europa Centrală şi de Est tocmai pentru că volumul creditelor din aceste ţări s-a redus. Mai mult, potrivit Băncii Reglementelor Internaţionale, creditarea a scăzut în aceste ţări în trimestrul al doilea, după scăderi masive atât în primul trimestru cât şi în anii 2010 şi 2009. Din acest punct de vedere, asigurările date ieri de Băsescu nu sunt tocmai oneste, dar ele sunt incomparabil mai benigne decât atacul direct al lui Ponta îndreptat atât împotriva băncilor cât şi a încercării de prevenire a diminuării fluxurilor de capital. În condiţiile în care criza greacă a torpilat credibilitatea emisiunilor de bonuri de tezaur nu numai din România dar şi din ţări grele ca Spania sau Italia, este pur şi simplu ca şi cum Ponta şi USL ar prefera ca băncile să-şi scoată banii din România, să nu mai împrumute guvernul şi ţara să dea faliment.
În al treilea rând, dacă analizăm propunerile USL pentru bugetul pe 2012 cu bună credinţă (adică fără a-i suspecta de populism deşănţat) este uşor de observat că ele conţin reduceri de taxe şi impozite nesustenabile (CAS, TVA) însoţite de introducerea de noi ajutoare sociale şi menţinerea indexării pensiilor. Aceste costuri ar fi compensate printr-o iluzorie reducere a cheltuielilor cu bunuri şi servicii de 50%. USL nu susţine însă nici reducerea celor circa 1700 de agenţii guvernamentale, nici reforma admistrativ-teritorială şi nici restructurarea şi/sau privatizarea societăţilor de stat, în pofida avertismentului Băncii Mondiale, care vorbea de 100.000 de oameni care ar trebui concediaţi. Este o treia reţetă sigură pentru a ajunge rapid la falimentarea economiei naţionale.
Dar de ce ar dori USL să falimenteze România cu orice preţ? Simplu spus, de foame. Austeritatea cere politici prudente, responsabile, dureroase şi paşi mici. Pur şi simplu durează prea mult. În haosul falimentului resursele pot fi alocate fulgerător, clientela poate fi satisfăcută instantaneu şi visteria goală a partidului poate fi umplută peste noapte. Nicio legătură, aşadar cu grija faţă de pensionari şi bugetari. Indivizi precum Vîntu, Voiculescu sau Niculae de-abia aşteaptă un faliment sănătos.
