Într-o bătălie strânsă, în care sunt încleştate multe persoane, care se desfăşoară şi pe stradă şi la bere şi pe net şi la televizor, care a avut puterea să mobilizeze şi ziariştii de peste ocean, ca să nu mai vorbim de responsabilii şi presa din Comunitatea Europeană, uităm să vorbim despre lucrurile de bază, de la care pleacă, de fapt, toată lupta.
Miza nevăzută a bătăliei este competenţa politică, picătura care a umplut paharul fiind ideea că preşedintele suspendat trebuie demis pentru că este un incompetent din punct de vedere politic şi a făcut sau face mult rău ţării şi cetăţenilor ei. Modalitatea aleasă, prin încercarea de a păcăli Constituţia (care cere abateri grave), a inflamat spiritele.
Ceea ce pot eu să constat este o mare deficienţă de competenţă politică. Deoarece se vorbeşte de ea numai în cadrul sistemelor, competenţa are două sensuri legate de acesta: 1. funcţiile încredinţate şi 2. calitatea îndeplinirii lor.
La capitolul funcţii încredintate, la noi legislativ este şi Guvernul şi Parlamentul. Prin ordonanţe de urgenţă au fost decise prea multe lucruri importante care nu intră în domeniul de activitate a Guvernului. De unde şi până unde Guvernul decide ce face Curtea Constituţională? Cine i-a dat şi unde, prin ce act, această competenţă?
În termenii Codului Penal, asumarea de prerogative neîncredinţate se numeşte uzurpare de funcţie. Deci, pe partea cu identificarea funcţiilor şi a domeniilor de competenţă a instituţiilor statului, lucru care ţine de politică, suntem deficitari. Motivul stă în cealaltă componentă a competenţei.
Politicienii cred că i-am pus în funcţii ca să ne conducă. Dar competenţa este incompatibilă cu conducerea, prin esenţa ei, ea nu poate fi decât slujire, ea arată, de fapt, calitatea slujirii. Îndeplinirea funcţiilor încredintate în stat dă măsura competenţei, din acest motiv, pentru că exclude conducerea, politicienii nici nu vor să auda de ea.
În loc să vadă de gestionarea problemelor ţării, de atragerea fondurilor europene, de creşterea economică, Guvernul se ocupă acum de demiterea preşedintelui suspendat. Nu mai poate exercita funcţiile sale până când nu scapă de el. Nu i-a fost uşor, dar domnul Tăriceanu a putut guverna şi dacă la Cotroceni era domnul Băsescu, USL-ul bicefal nu poate.
Slujirea de calitate nu se face decât in echipă, iar echipa înseamnă multe păreri diferite, deci să nu confundăm echipa cu grupul de interese – acesta are un şef care îl conduce la atingerea obiectivelor lui. Numai în echipă se pot lua deciziile cele mai bune. Conducerea ţării trebuie să fie o echipă, dar formată de independenţi. Adica, fiind aleşi separat, să îşi facă treaba fiecare potrivit competenţelor instituţiei sale, dar în consens, în interes naţional.
Text preluat de pe www.ziare.com
