Prin însăşi existenţa noastră poluăm mediul în care trăim. Apa pe care o folosim la treburile casnice (gătit, curăţenie, igienă personală) sau în procesele industriale devine reziduală şi deversarea acesteia în mediul natural nu este o soluţie. Mai ales că apele menajere conţin fecale, resturi alimentare şi detergenţi, iar cele industriale conţin poluanţi precum metale grele, acizi, solvenţi organici (industria metalurgică), resturi de uleiuri, hormoni şi antibiotice (industriile farmaceutică şi cosmetică), dar şi substanţe rezultate din procesele de prelucrare şi vopsire a materialelor textile. De asemenea, în apele reziduale se mai găsesc proteine, zaharide, îngrăşăminte, bacterii, virusuri, diverse săruri şi rumeguş. Avantajele acestui procedeu de epurare cu ajutorul instalaţiilor solare constau în faptul că sursa de energie este cea solară, costurile sunt mai mici şi o astfel de investiţie se amortizează în circa şapte ani.
Trei etape
Procesul de „curăţare” a apelor uzate necesită trei etape: fizico-mecanică, biologică şi chimică. În etapa fizico-mecanică se elimină prin greblare componentele solide cu volum mare, apoi are loc sedimentarea solidelor cu densitate mai mare decât apa şi, în ultima fază, se face decantarea. Dacă este cazul, atunci când prin sedimentare/decantare nu se elimină în totalitate componentele solide, se impune filtrarea.
După aceste operaţii, apa rezultată este totuşi contaminată cu microbi şi trece prin etapa biologică de epurare în bazine cu nămol activ, unde microorganismele descompun substanţele organice în apă şi dioxid de carbon. În acest ciclu de epurare se poate face şi o aerisire, adică se îmbogăţeşte apa cu oxigen pentru a se înlesni acţiunea bacteriilor. După ce analizele de laborator ale probelor prelevate demonstrează că apa corespunde normelor legale, aceasta este deversată în ape curgătoare. Dacă nici după aceste etape apa nu este curăţată se face şi o epurare chimică, ce presupune înlăturarea substanţelor nocive dizolvate prin adăugarea controlată a unor agenţi chimici. Metoda se aplică atunci când o degradare bacteriologică nu este posibilă, când substanţele toxice conţinute în apă sunt nocive pentru microorganisme şi le distrug sau când substanţele nocive sunt foarte stabile şi microorganismele nu le pot „metaboliza”.
Avantajele şi dezavantajele epurării chimice
Epurarea chimică a apei prezintă avantaje şi dezavantaje. Avantajele ar fi acelea date de siguranţa operaţiunii (procesul este sigur, fiind controlat, iar apa rezultată este suficient de curată pentru a putea fi deversată). Printre cele mai mari dezavantaje se numără costul substanţelor chimice necesare procedeului, dar şi faptul că se pierd bacteriile conţinute in mod normal de apă; de asemenea, înainte de deversare, apa mai necesită prelucrare, adică înlăturarea noilor compuşi rezultaţi, nedăunători, dar inestetici, deci costuri suplimentare. Faza de epurare chimică a apei face obiectul cercetărilor Institutului de Tehnică Termodinamică de pe lângă Centrul Aerospaţial German de la Porz – Wahnheide, lângă Köln.
Andrei Pădurean, Raul Florea, Georgiana Ban, Denisa Vulcu, Alice Vasiu, Andreea Puia
