Potrivit unor surse diplomatice europene citate de Reuters, reprezentanţii celor 27 au purtat discuţii pe tema sancţiunilor împotriva Iranului în ultimele zile ale lui decembrie şi că toate obiecţiile au fost abandonate.
Cel mai puternic s-a opus embargoului, Grecia, ţară care importă o treime din petrolul său din Iran în condiţii financiare foarte avantajoase. A
lţi doi cumpărători importanţi sunt Spania şi Italia. În total, Uniunea Europeană importă 450.000 de barili pe zi din producţia iraniană de 2,6 milioane de barili, ceea ce face din Europa al doilea importator de petrol iranian după China. Pe locul al treilea se situează India.
La Washington, un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat a salutat decizia europeană ca fiind “genul de pas pe care am dori să îl vedem făcut nu numai de aliaţii şi partenerii noştri apropiaţi din locuri precum Europa, dar şi din ţări din restul lumii”.
Declaraţia trimite în mod transparent la ţări precum China, India, Coreea de Sud şi Japonia, toate mari consumatoare de petrol iranian, dar există puţine şanse ca Washingtonul să convingă aceste ţări să impună un embargo împotriva Iranului.
China, în special, este un aliat al Iranului şi a fost în mod constant o susţinătoare a regimului de la Teheran în Consiliul de Securitate chiar şi atunci când Rusia părea să accepte sancţiuni mai dure împotriva Iranului pentru a-l determina să renunţe la programul nuclear.
De altfel, Beijingul a criticat “sancţiunile unilaterale” anunţate de Casa Albă şi a avertizat că acestea nu vor afecta “schimburile sale energetice” cu Iranul. De altfel, un responsabil al industriei petroliere iraniene a declarat că exporturile de petrol ale ţării sale nu vor fi afectate grav de embargoul european.
Potrivit aceleiaşi surse, Teheranul îşi va reorienta exporturile către China şi celelalte ţăi asiatice dar şi către ţări africane aflate în plină expansiune economic şi au nevoie de petrol ieftin.
Din estimările Teheranului, Iranul va putea exporta anul acesta 2,3 milioane de barili, o reducere relativ nesemnificativă în raport cu perioada în care embargoul nu funcţiona.
Impactul real
Ceea ce speră occidentalii este să gâtuiască şi mai mult economia iraniană care este deja într-o situaţie extreme de dificilă, cu o monedă naţională care a pierdut 40% din valoare într-o singură lună.
Vânzările de petrol contează pentru 60 de procente din totalul economiei iraniene şi, în condiţiile embargoului, Iranul va fi obligat să ofere reduceri semnificative noilor importatori pentru a-şi menţine volumul de vânzări.
Deja luna trecută China şi-a redus la jumătate comenzile de petrol iranian încercând să forţeze mâna Teheranului să îi ofere condiţii mai avantajoase.
Embargoul va întări, aşadar forţa de negociere a importatorilor în vreme ce veniturile iraniene din petrol vor scădea.
Cu bani mai puţini la buget, guvernului iranian i-ar deveni tot mai dificil să achite subvenţiile pentru hrană şi încălzire pentru populaţie.
Or, peste trei luni în Iran vor avea loc alegeri parlamentare. Ultima oară când au avut loc alegeri în Iran – prezidenţialele din 2009 – ele au fost urmate de proteste masive care în cele din urmă au fost înnăbuşite în sânge de regim. De data aceasta, Occidentul speră ca eventualele proteste alimentate şi de dificultăţile economice crescânde să reuşească.
Desigur, în disperare de cauză, regimul ayatollahilor ar putea recurge la gesturi violente.
Deja au ameninţat că vor închide strâmtoarea Ormuz şi că vor bloca traficul de petrol prin Golful Persic (20% din consumul zilnic al lumii).
Au mai fost evocate posibile atacuri cu rachete împotriva instalaţiilor petroliere ale Arabiei Saudite, sabotarea terminalului irakian de la Basra sau atacuri împotriva tancurilor care transportă petrolul kuweitian.
Un responsabil al regimului iranian a ameninţat zilele trecute că dacă Occidentalii vor impune sancţiuni Iranului, atunci Iranul va face în aşa fel încât petrolul să ajungă la 200 de dolari barilul şi să pună cruce redresării economice mondiale.
Deocamdantă, la Londra barilul de petrol Brent a ajuns la 114 dolari.
