Profesor de stiinte economice, Sachs este director al Institutului Pamantului de la Universitatea Columbia si consilier special al secretarului general ONU, Kofi Annan, in problema Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (Millennium Development Goals, MDG).
Ca specie, noi, oamenii, avem o problema majora de autocontrol. Pescuim, vanam, defrisam si practicam agricultura atat de agresiv peste tot in lume incat literalmente izgonim alte specii de pe planeta. Dorinta noastra acerba de a lua de la natura tot ceea ce putem aproape ca nu mai lasa loc altor forme de viata.
Atunci cand guvernele lumii au promis, in 1992, pentru prima data sa se preocupe de incalzirea globala cauzata de om, ele s-au angajat inclusiv sa puna capat disparitiei altor specii. Conventia cu privire la Diversitatea Biologica, semnata cu ocazia Summitului Pamantului de la Rio, stipuleaza ca "biodiversitatea este o preocupare comuna a umanitatii". Semnatarii au convenit sa actioneze pentru conservarea biodiversitatii, prin salvarea speciilor si habitatelor lor, si sa utilizeze resursele biologice (de exemplu, padurile) de o maniera durabila. In 2002, statele semnatare au mai facut un pas, angajandu-se sa "reduca semnificativ rata actuala a pierderilor biodiversitatii" pana in 2010.
Din pacate, la fel ca multe alte acorduri internationale, Conventia cu privire la Diversitatea Biologica ramane in esenta necunoscuta, nesustinuta si netranspusa in practica. Aceasta neglijenta echivaleaza cu o tragedie umana. Cu costuri financiare extrem de mici – in final, dupa ce tragem linia, poate chiar inexistente –, am putea conserva natura si astfel proteja baza propriei noastre vieti si existente. Noi nu omoram alte specii pentru ca suntem nevoiti, ci pentru ca suntem prea neglijenti ca sa procedam altfel.
Doar doua exemple dintre cele mai cunoscute:
Unele tari bogate, precum Spania, Portugalia, Australia si Noua Zeelanda, intretin flote de pescuit oceanic care practica asa-numita "traulare de fund". Navele tarasc plase grele pe fundul oceanului, distrugand astfel specii marine extraordinare, inca neexplorate si aflate pe cale de disparitie. Ecosisteme unice, complexe, in special vulcanii submarini, raman in urma sfasiate – iar asta pentru ca traularea este procedeul "low cost" de a prinde pesti din cateva specii de mare adancime. Unul din acestia, cunoscut sub numele de runghy portocaliu, se pescuieste comercial abia de un sfert de secol, dar intensitatea cu care se prinde acum atinge deja limita disparitiei sale.
In multe regiuni, padurile tropicale sunt defrisate pentru a face loc pasunilor si terenurilor agricole. Rezultatul este o pierdere masiva de habitate si specii – un beneficiu economic minuscul cu costuri sociale enorme. Dupa taierea unei zone de padure tropicala, solul este deseori lipsit de nutrientii sai naturali si nu poate sustine recoltele bogate sau iarba hranitoare pentru pasunat. In consecinta, noul teren agricol sau de pasunat va fi repede abandonat, fara a exista vreo perspectiva de regenerare a padurii initiale si a ecosistemelor ei unice.
Deoarece costurile acestor activitati sunt atat de ridicate, iar beneficiile atat de reduse, ar fi foarte usor ca ele sa fie oprite. Traularea de fund ar trebui pur si simplu prohibita; compensarea industriei pescuitului in perioada tranzitiei catre alte activitati nu ar costa mult si nu ar fi complicat de organizat. Pe de alta parte, defrisarile ar putea fi probabil cel mai lesne oprite prin acordarea de facilitati economice, eventual combinata cu reglementari limitative. Probabil ca simpla restrictionare a despaduririlor nu ar functiona, data fiind tentatia gospodariilor si comunitatilor de a eluda limitele legale. Facilitatile financiare ar avea poate mai multe sanse de succes, pentru ca defrisarile pentru obtinerea de pasuni nu sunt atat de profitabile incat fermierii sa renunte la primele de protectie a padurii.
Multe tari din zona padurilor tropicale si-au unit in ultimii ani vocile pentru a sugera ca tarile bogate sa constituie un fond de conservare a padurii tropicale. Din acest fond ar urma sa fie facute mici plati catre fermierii aflati in dificultati financiare, acestia din urma renuntand, la randul lor, la defrisari. Un fond bine gandit ar incetini sau chiar opri despaduririle, pastra diversitatea biologica si ar reduce emisiile de bioxid de carbon provenite de la defrisarile prin ardere. Concomitent, micii fermieri ar dispune de un venit permanent, pe care l-ar putea investi pentru imbunatatirea situatiei economice, a educatiei si a sanatatii.
Pe langa interzicerea traularii de fund si infiintarea unui fond pentru combaterea despaduririlor, ar mai trebui desemnata o retea globala de zone marine protejate in care sa fie prohibite pescuitul, circulatia navelor, poluarea, dragarea, forajul si alte activitati daunatoare. Asemenea zone nu doar ca vor permite regenerarea speciilor, dar vor aduce avantaje ecologice care se vor extinde si asupra zonelor neprotejate din vecinatate.
Mai avem nevoie de un proces stiintific organizat, prin care sa fie prezentate dovezi ale abundentei, dar si ale disparitiei speciilor, exact asa cum dispunem acum de un proces similar pentru schimbarile climatice. Politicienii nu prea dau ascultare unor cercetatori individuali, dar sunt obligati sa asculte atunci cand sute de oameni de stiinta vorbesc cu aceeasi voce.
In final, omenirea trebuie sa negocieze – nu mai tarziu de 2010 – un nou cadru pentru incetinirea schimbarilor climatice induse de om. Nu exista nici un dubiu ca schimbarea climei este unul din cele mai mari pericole la adresa viabilitatii speciilor.
Pe masura ce planeta se incalzeste si hartile ploilor si furtunilor se schimba dramatic, multe specii se vor regasi in zone climatice care nu le mai ofera posibilitati de supravietuire. Unele specii pot migra, dar altele (precum ursii polari) vor fi impinse la disparitie daca nu actionam decisiv pentru oprirea schimbarilor de clima.
Aceste masuri sunt fezabile pina in 2010. Ele sunt necostisitoare si vor aduce in final beneficii nete importante. Cel mai important este insa ca ne vor permite sa ne indeplinim promisiunea facuta planetei. Este prea dureros sa credem ca omenirea ar distruge milioane de alte specii si si-ar periclita propriul viitor din pura neatentie.
© Copyright: Project Syndicate, 2007
www.project-syndicate.org
