Intrebarea care poate pune in mare dificultate corectitudinea oricarui referendum din orice tara, de pe orice meridian, este insa daca cetatenii care au mers la scrutin s-au pronuntat in cunostinta de cauza si nu au fost influentati in decizia lor rationala de presiuni de natura politica subiectiva. Nu intamplator, in chestiuni constitutionale, Comisia de la Venetia recomanda informare publica intensiva vreme de cel putin cateva luni, recomanda ca tema referendumului sa se limiteze la o singura intrebare astfel incat cetateanul sa se poata concentra serios asupra ei si, deloc in ultimul rand, recomanda ca referendumul sa nu se suprapuna alegerilor politice.
Din nefericire, referendumul de la 22 noiembrie nu s-a bazat nici pe informarea temeinica a publicului si nici nu a fost ferit de atacul frontal al subiectivismului politic. Ministrul de Interne al momentului, Vasile Blaga a declarat textual ca Guvernul nu va cheltui nici un ban pentru campania de informare a referendumului. Faptul a fost un non-sens, capitolul “scumpi la tarate si ieftini la faina”, avand in vedere importanta extraordinara a intrebarilor si a confirmat in acelasi timp calitatea de munitie politica a referendumului pentru tabara Basescu. “Nu va faceti griji, nu cheltuim bani publici in vreme de criza pentru campania lui Traian Basescu”, a fost esenta mesajului lui Vasile Blaga.
Dar toxicitatea lipsei de informare care a afectat grav raspunsul natiunii la referendum nu este imputabila doar lui Traian Basescu si celor care l-au sustinut. Nici PSD, nici PNL nu au avut o pozitie verticala, ci s-au dovedit de o lasitate penibila, jignitoare si ineficienta pe deasupra. Pornind de la asertiunea idioata ca daca “turma” cere circ, atunci asta trebuie sa-i dai, partidele aflate acum in opozitie s-au ferit sa atace ideea crescuta ca o tumora in mintile oamenilor cum ca Parlamentul este vinovat pentru toata coruptia si pentru toata saracia din tara. In loc sa aiba incredere in capacitatea de a judeca rational a cetatenilor si sa explice natiunii cu toata forta de ce nu e bine sa fie desfiintat Senatul si, eventual, de ce nu e bine sa fie redus numarul de parlamentari, PSD si PNL au preferat sa-si foloseasca televiziunile arondate ca pe niste trompete stridente pe langa care pana si hahaitul lui Traian Basescu in momentele sale cele mai lipsite de stil, a sunat multora ca fiind mai elegant.
Asa se face ca in anul de gratie 2009 majoritatea romanilor s-a dus la referendum sa taie capete de parlamentari asa cum s-a dus si la 20 mai 1990 sa il voteze pe Ion Iliescu. Intr-un demers aproape unic pe scena publica, Romania libera a explicat in acea perioada sistematic miza referendumului, un exemplu il gasiti aici http://www.romanialibera.ro/a169802/razboiul-pentru-unicameral.html, dar ce poate face un ziar oricat de citit, vreme de numai cateva saptamani, in plina criza politica, intr-o chestiune care necesita dezbateri ample si asezate la toate nivelurile societatii si, mai ales, nu numai la televizor?
Acestea fiind zise, ce se poate face acum? Presedintele are nevoie de Parlament ca sa urneasca din loc atat de necesara reforma constitutionala (vezi si http://www.romanialibera.ro/politica/a180073-modificarea-constitutiei-incepe-reconfigurarea-sistemului-politic-romanesc.html).
PSD si PNL care declara pe toate fronturile ca vor sa ajunga la guvernare in 2012 o sa-si vada facute praf multe din eventualele planuri eficiente de modernizate. Masinaria invechita si nearticulata care este Constitutia actuala duce la conflicte si probleme chiar si fara motiv, darminte in vreme de reforme dureroase. Asa ca nu pot ignora nevoia de negocieri exprimata prin chemarea Presedintiei la consultari.
Miza discutiilor dintre liderii politici este infinit mai mare decat un DA spus la manie de romani dezinformati, intr-o campanie electorala care s-a rezumat la “sange pe pereti” si solutii zero barat. Miza este mult mai mare pentru ca a spune ca actuala Constitutie este desueta e prea putin. Ea nu este ca o haina pe care o arunci pentru ca este demodata. Actuala Constitutie este ca o camasa de forta marimea 36 pentru cineva care a reusit sa creasca totusi pana la 44. Presedintele, ales direct, deci foarte puternic, are atributii formale. Parlamentul poate dobori Guvernul prin motiune de cenzura, dar nu poate impune in loc un nou Guvern. Desi este puterea legislativa prin excelenta, Parlamentul este sufocat de suvoiul de ordonante de urgenta care vin din partea puterii executive.
Nici uneia dintre institutiile fundamentale nu i s-a dat locul pe care il merita, dar i s-au dat in schimb puteri perverse ca sa isi sacaie “vecinii”. Tabloul seamana cu schema pe care a construit Stalin URSS: a rupt bucati din unele republici sovietice, le-a lipit altora, astfel incat toate sa fie dependente de centru, sa se urasca intre ele si sa nu se poata elibera decat cu mari necazuri si convulsii. Opozitia i-a platit ieri lui Traian Basescu polita bine-meritata pentru matrapaslacul balcanic cu independentii, boicotand prima runda de consultari de la Cotroceni. In PDL au aparut voci rationale care spun ca Parlamentul trebuie sa-si pastreze forma bicamerala si care stiu ca nu tot ce e simplu e si bun. Incepe sa se contureze astfel un oarecare echilibru.
Bine ar fi daca Presedintele Romaniei, in loc sa se considere lezat de gesturile de oameni ofensati exprimate de Crin Antonescu si Victor Ponta, sa nu inchida calea negocierilor pe care tocmai a deschis-o si sa insiste, sa insiste oricat este nevoie. In acelasi timp, liderii PDL trebuie sa analizeze macar in al doisprezecelea ceas ce inseamna de fapt desfiintarea Senatului si sa nu-l pedepseasca pe Cristian Preda pentru ca este primul care a avut curajul sa remarce ca ideea nu este deloc una cu care PDL sa se poata lauda. Miza exceptionala merita efortul.
Romanii n-au avut niciodata ocazia sa-si aleaga haina constitutionala care li se potriveste. Ion Iliescu a ales pentru ei camasa de forta din 1991, nelasandu-l pe regele Mihai sa intre in tara. Adrian Nastase a ajustat-o putin in 2003 pentru intrarea in NATO si Uniunea Europeana, desfacand niste sfori, dar legand altele. Acum este pentru prima data cand avem si capacitatea sa intelegem si puterea sa hotaram ce vrem sa ni se intample. Politicienii, incepand cu Traian Basescu si terminand cu liderii minoritatilor, nu trebuie sa rateze momentul. Altfel alegerile din 2012/2013 o sa arate la fel ca cele de anul trecut. Ar insemna atunci nu ca suntem balcanici si mioritici, ci de-a dreptul masochisti.
