Jurnalistul Christoph Hasselbach consideră că după ce Marea Britanie va părăsi piața unică europeană și va negocia un acord comercial cu UE, va fi rândul Bruxellesului să reacționeze, crede Christoph Hasselbach, într-un articol pentru Deutsche Welle.
Așteptarea s-a încheiat. Britanicii și europenii continentali știu acum ceva mai multe despre cum ar trebui să arate ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Este un progres. Prea multă vreme și-au făcut numeroase persoane speranțe privind una sau alta, inclusiv că Brexit-ul ar putea fi invalidat până la urmă printr-un nou referendum.
În lunile trecute s-a discutat mult despre o eventuală rămânere a Londrei pe piața unică europeană, în pofida părăsirii Uniunii. Răspunsul UE a fost clar: NU! Fie cu totul înăuntru, fie afară de tot. Președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, amenințase chiar înaintea referendumului din iunie 2016: “Dezertorii nu vor fi primiți cu brațele deschise!”
La Bruxelles, încă se mai aud voci care se bucură de necazurile provocate de Brexit, cum ar fi prăbușirea cursului lirei sterline, ca un fel de pedeapsă pentru Londra. Situația ar servi și ca avertisment pentru restul de 27 de state membre rămase. Această atitudine nu face decât să accentueze euroscepticismul și să provoace chiar daune economice Uniunii. De exemplu exportatorii germani își doresc cu siguranță un acces liber pe piața britanică, fără bariere comerciale. Marea Britanie este una din cele mai importante piețe pentru produsele germane: fiecare al cincilea automobil german exportat merge în Regatul Unit.
Britanicii se văd astfel obligați să găsească variante noi și au trecut în ofensivă. Londra vrea să părăsească de tot piața unică și să negocieze cu blocul comunitar un acord comercial care să asigure un acces aproape la fel de amplu în continuare la piața comună. Discursul doamnei premier May denotă mândrie și sfidare. Londra nu se vrea un fel de suplicant la Bruxelles. Dimpotrivă, dorește să se deschidă lumii întregi. Un moment oportun ca președintele american ales și susținător al Brexit-ului Donald Trump să sugereze Londrei posibilitatea încheierii unui acord comercial bilateral. De vreme ce UE are dificultăți majore în negocierea de astfel de tratate comerciale internaționale, nu va fi de mirare dacă și alte mari state terțe, precum China sau Brazilia, vor încheia acorduri separate cu Marea Britanie.
Nu mulți britanici și-aun dorit o astfel de variantă extremă. Cei mai mulți care au votat pentru Brexit doreau de fapt aducerea sub control a migrației. Și nu doar a celei actuale, așa cum greșit s-a înțeles în Germania, ci și a celei viitoare. Fostul premier britanic Cameron a fost întrebat de multe ori înainte de referendum cum va împiedica venirea eventuală în Marea Britanie a sute de mii de migranți care ar urma să primească cetățenia germană și care s-ar putea apoi decide să se mute nestingheriți în Regatul Unit, conform legislației comunitare, fără ca Londra să poată să se opună în vreun fel. Cameron nu a avut răspuns la aceste întrebări. Politica Angelei Merkel de acceptare nelimitată de refugiați a livrat probabil procentele decisive care au făcut diferența la referendumul de Brexit.
Nu presiunea ajută, ci atractivitatea
Deși votul este acum istorie, nu ar strica ca Bruxellesul și Berlinul să mai reflecteze puțin. Amenințările lui Juncker au scos în evidență stupoarea acestuia în fața ideii de a întoarce spatele frumosului și stabilului aparat de la Bruxelles. În această lume europeană nu ar fi fost loc de autoîndoială. Ieșirea Marii Britanii din comunitate pune sub semnul întrebării existența și funcționarea Uniunii așa cum era ea înainte de Brexit. Dar nu este vorba de o evoluție periculoasă, ci de una sănătoasă. Ideea unității europene rămâne un proiect fantastic. Dar menținerea și consolidarea ei nu se realizează prin presiuni și pedepse, ci prin sporirea propriei sale atractivități.
