» Construita in secolul 19 de politicianul veros Cezar Librecht, Casa Universitarilor este restaurant.
» In perioada comunista a fost sediul clubului cu regim de circuit inchis al profesorilor universitari.
» Dupa ’90, Restaurantul Casa Librecht se autofinanteaza gazduind nunti si evenimente comerciale.
Se spune cateodata in apararea orasului paraginit in care traim ca este cel putin extrem de divers ca arhitectura si ca in straturile aglutinate de timp se amesteca multe tipuri de sedimente, fiecare cu stiliul si povestea lui. Dar, prin comparatie cu orice oras cu o istorie indelungata in spate si cu un trecut recent de dezvoltare exploziva, Bucurestiul nu este nici pe departe atat de divers. Cu toate acestea, exista in oras cateva exemple de arhitectura care nu apartin acestui spatiu cultural, rupand o monotonie adesea apasatoare.
Casa unui politician veros din guvernul lui Cuza
Un astfel de exemplu este Casa Librecht, una dintre putinele cladiri si cea mai expresiva in stil neogotic din Bucuresti. Trecand pe strada Dionisie Lupu, in spatele bulevardului Magheru, e imposibil sa nu observi monolitul masiv cu creneluri, vizavi de cladirea la fel de impunatoare a Rectoratului. Cunoscuta mai degraba drept Casa Universitarilor si functionand in prezent ca restaurant, cladirea a fost construita la jumatatea secolului 19 si a apartinut controversatului om politic de origine belgiana Cezar Librecht. Acesta a fost ministrul postelor pe vremea lui Cuza, omul de casa si "geniul rau" al acestuia. A fost implicat in unul dintre cele mai mari scandaluri de coruptie ale vremii, dupa ce a construit o avere pe urma pozitiilor detinute si a tesut un complex sistem de coruptie. Dupa abdicarea protectorului sau, a fost arestat si condamnat la Bucuresti, iar ulterior a fost achitat la Craiova, parasind apoi Principatele Unite. Casa se pare ca a pierdut-o la jocurile de noroc, aceasta revenind apoi familiei Obrenovici – Maria Obrenovici a fost amanta domnitorului Cuza si mama viitorului rege al Serbiei Milan Obrenovici.
Potrivit Ancai Bratuleanu, seful Catedrei de istoria si teoria arhitecturii de la Universitatea de Arhitectura "Ion Mincu", cladirea are o valoare deosebita pentru bucuresteni: "Nu stiu cat de neogotic este stilul, dar cladirea are o valoare deosebita datorita expresivitatii constructiei, a interioarelor lambrisate si decorate, a parcului din spatele casei si a istoriei deosebite". Decoratiile de la exterior, din partea superioara, sunt specific neogotice, imitand niste creneluri stilizate.
In secolul trecut, ne spune Liliana Dumitru, contabil-sef al Restaurantului Casa Universitarilor, cladirea a apartinut profesorului Filipescu, latifundiar din Moldova, care a lasat-o mostenire Eforiei Spitalelor Civile din capitala, fiind transformata in camin de copii. Pe timpul razboiului parcul adiacent cladirii, care cuprindea si Gradina Icoanei, a fost rechizitionat de un maresal pentru a se construi strada Arthur Verona.
Clubul cu circuit inchis al profesorilor universitari
In 1946, dupa ce Eforia Spitalelor a fost desfiintata, cladirea a trecut in proprietatea Ministerului Invatamantului. Profesorul Alexandru Rosetti a infiintat in 1947 Asociatiunea Casa Universitarilor si a transformat-o in club al profesorilor universitari, destinatie ce a ramas, mai mult sau mai putin, pana astazi. In perioada comunista clubul universitarilor a functionat cu regim de circuit inchis, membrii platind o taxa modica. Cladirii i-au fost adagate un corp pentru birouri si o terasa acoperita. Membrii clubului aveau la dispozitie o sala de cinema cu proiectii de filme de arta, un spatiu de expozitii, biblioteca si sala de lectura. Din ’62 a fost infiintat si Restaurantul Casa Universitarilor, considerat de categoria a doua si o anexa a clubului. Restaurantul avea preturi reduse si produse de import; Ministrul Invatamantului lua masa intr-un salon separat din fata, care are inca mobilierul original si a servit ca decor pentru un film despre Nicolae Iorga.
Locatie pentru nunti si evenimente comerciale
Dupa ’90, cladirea a incetat practic sa fie sediul unui club, a devenit restaurant deschis oricui si se autofinanteaza in intregime. Este inca in proprietatea Ministerului Educatiei si este folosita ca locatie pentru reuniuni aniversare, simpozioane si congrese. In si mai mare masura functioneaza ca spatiu pentru nunti, toate sambetele pana la sfarsitul anului fiind deja inchiriate in acest scop, pentru botezuri, pentru prezentari ale unor companii farmaceutice sau cosmetice etc. Ca locatie este relativ ieftina: chiria salii mari pentru reuniunea aniversara de 40 de ani a absolventilor de la Medicina costa 20 de milioane. Un meniu pentru acest eveniment, cu trei feluri, pentru 120 de persoane, nu depaseste 70-80 de lei, iar de la 100 de lei deja se discuta despre file de somon. Pentru ca are o arhitectura deosebita, cladirea este atragatoare ca locatie pentru evenimente cu clasa. Din pacate, interiorul nu a fost reconditionat si este mai degraba saracacios, in pofida plafoanelor pictate si a catorva piese de mobilier care au supravietuit, iar administratia cu iz de birocratie functionareasca sovietica mai taie ceva din aerul aristocratic al cladirii. Cu totul deosebita este si terasa enorma ascunsa in curtea de langa Gradina Icoanei.
