Medien Conferences, „România Liberă” şi Fondul Român de Contragarantare au organizat ieri în Constanţa conferinţa „Oportunităţi de atragere a investiţiilor şi finanţarea sectorului privat. Contragarantarea garanţiilor acordate IMM de fondurile de garantare”. Participanţii au punctat principalele atuuri ale economiei naţionale şi locale, au prezentat soluţiile de finanţare şi cofinanţare a companiilor, strategiile guvernamentale de sprijinire a finanţării IMM-urilor, aspecte legate de accesarea fondurilor europene, precum şi măsurile fiscale de stimulare a mediului de afaceri românesc.
O radiografie exactă a mediului de afaceri local a fost realizată de Ion Dănuţ Jugănaru, director general al Camerei de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură Constanţa. „Finanţarea importantă pe care am fi putut să o primim din fonduri europene a fost cvasiratată. România a fost luată pe nepregătite: când am intrat în Uniunea Europeană nu aveam organismele de absorbţie a fondurilor”, a punctat acesta principala problemă. Jugănaru a spus că nici instanţele nu sunt pregătite cu magistraţi care să fie experţi în domeniu. “De acum încolo mă aştept la o avalanşă de procese, pentru că statul român nu are încotro: i s-au tăiat destul de mulţi bani şi trebuie să-i recupereze de undeva. Îmi e teamă de excesul de zel al celor care vor controla şi vor încerca să taie şi de la cei care au fost cuminţi şi şi-au făcut treaba”, a mai adăugat directorul general al CCINA.
Eolienele, un pariu fals
În opinia reprezentantului CCINA, în ultimii ani două lucruri au mers bine în judeţul Constanţa. Primul îl reprezintă domeniul eolienelor. Acestea s-au dezvoltat atât de mult încât Transelectrica are probleme în a introduce în sistem întreaga energie produsă. Problema reală este însă alta. “Nu sunt foarte multe locuri de muncă nou-create”, spune Jugănaru. Potrivit acestuia, rata şomajului, raportată undeva la 4%, nu este reală (sunt multe persoane care îşi caută de muncă, dar nu sunt în statistici) şi nu este nici îmbietoare pentru investitori, care nu au de unde atrage forţă de muncă. În plus, eolienele înseamnă costuri suplimentare pentru consumatorii finali. Al doilea lucru remarcat în economia locală este construcţia de silozuri, o investiţie care însă îi obligă pe producătorii de cereale să accepte preţuri reduse din partea cumpărătorilor. În plus, în economia Constanţei au funcţionat cu succes şantierele navale, centrala nucleară, industria de prelucrare a ţiţeiului. “Nu au fost însă fost investiţii străine extrem de importante”, a declarat reprezentantul CCINA. Statistica în ceea ce priveşte aceste investiţii este extrem de greu de obţinut.
Turismul, eterna Cenuşăreasă
Constanţa deţine peste 40% din capacitatea de turism a ţării, dar, din păcate, cea mai mare parte este sezonieră. “Am avut parte de un «partener de afaceri» extraordinar: Cel de Sus. Nu a plouat deloc toată vara, spre disperarea agricultorilor. Am avut mai mulţi turişti”, a spus Ion Dănuţ Jugănaru. Comparaţia se face cu anul 2008, cel mai bun dinaintea crizei. Dar, în opinia sa, nu acesta este criteriul care trebuie avut în vedere, ci numărul de înnoptări şi, mai mult, veniturile obţinute de la turişti.
Turismul se mai împarte şi între Mamaia şi restul litoralului. “Mamaia face parte din altă ligă. În sudul litoralului e altă ţară”, spune Jugănaru. Principalele probleme cu care se confruntă litoralul sunt resursa umană şi investiţiile în infrastructură. Lucrătorii din turism muncesc trei luni pe an, dar nu primesc şomaj, pentru că nu au stagiul minim de cotizare de şase luni. Patronii s-au declarat de acord să plătească salarii timp de şase luni, dar nu au garanţia că angajaţii nu vor pleca, pe salarii şi de zece ori mai mari, pe vase de croazieră. Câinii vagabonzi, aleile prost luminate, lipsa punctelor de interes pentru turişti sunt numai câteva dintre multele hibe ale turismului în sud. “Disneyland Paris atrage mai mulţi turişti într-un singur an decât întreaga Românie”, a conchis Jugănaru.
Mii de hectare lăsate în paragină
Participanţii la conferinţă au subliniat că pentru olandezi, care au smuls din apă două treimi din ţara lor, să vadă mii de hectare de teren arabil lăsate în paragină este de neimaginat. Domeniul acesta, au spus specialiştii, ar trebui legiferat astfel încât specula cu terenuri agricole să înceteze şi să nu mai afecteze producţia. Soluţia e simplă: introducerea unei taxe pentru cei care nu lucrează pământul.
