„Până la urmă, este un gest creştinesc să botezi un copil, indiferent cine-i sunt părinţii”, spune un invitat într-o emisiune de televiziune. „Nu asta e problema relaţiei dintre Bercea Mondial şi Mircea Băsescu”, explică un altul, adăugând: „sper că după acest scandal politicienii să nu se ferească să mai creştineze copii ai familiilor de romi”. Sunt doar câteva dintre părerile emise în aceste zile în spaţiul public, când fratele preşedintelui României este acuzat că ar fi luat bani de la familia unui interlop, condamnat la opt ani şi nouă luni de închisoare, pentru a-l scăpa pe acesta de pedeapsă.
Haideţi să ne îndepărtăm puţin de cazul Bercea Mondial- Mircea Băsescu, să facem abstracţie de implicaţiile politice ale acestuia şi să privim în ansamblu acest scandal. Ceea ce vedem acum nu este altceva decât unul dintre efectele concubinajul în care trăiesc mulţi politicieni, poliţişti, procurori, judecători sau oameni de afaceri cunoscuţi cu cea mai de jos parte a societăţii româneşti: lumea interlopă.
Dacă cei mai mulţi oameni din această ţară nu vor să aibă nimic de-a face cu clanurile care şi-au dobândit averile, în general, prin mijloace ilegale, folosind violenţa şi, în unele cazuri, chiar crima, există români, bine plasaţi în societate, care se simt confortabil în anturajul acestora. Dacă în DEX, „interlop” înseamnă„ cel care are o reputaţie proastă, rău famat, dubios, suspect”, alţii văd în această noţiune„putere, influenţă şi, în primul rând, bani”.
Fratele preşedintelui face parte dintr-o categorie selectă de reprezentanţi ai aşa-zisei elite româneşti, care au găsit de cuviinţă să se înrudească sau să aibă relaţii de prietenie cu lumea interlopă. Poate vă mai amintiţi de „bagajul relaţional” de care vorbea senatorul Cătălin Voicu şi care l-a ajutat să treacă mai uşor peste primele luni de închisoare, de relaţiile apropiate dintre senatorul Cezar Măgureanu şi clanul Butoane, de comisarul Şoric, şeful Poliţiei Neamţ, zis şi „Case closed”, prietenul interlopului Mararu. Şi lista poate continua cu zeci de cazuri din toată ţara.
Iar dacă suntem la capitolul „Bercea Mondial” să amintim totuşi că primii care i-au botezat copiii acestuia sunt fostul premier Theodor Stolojan, fostul prefect de Olt Nicolae Grădinaru, fosta preşedinta Tribunalului Bucureşti, Maria Huza şi fostul prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, Gheorghe Brenciu.
Au fost nişte „gesturi creştineşti” ar putea spune unii, numai că acum, ca şi în alte ocazii, avem dovada că lucrurile nu stau chiar aşa. De fapt, de ce se strâng uneori relaţiile dintre aşa-zisa lume bună din România şi lumea interlopă- cu puşcăriaşii ei, cu banii lor necinsitiţi şi cu săbiile cu care împart dreptatea ?
Pe de o parte, reprezentanţii primei categorii au nevoie de banii şi de influenţa interlopilor în anumite comunităţi, de voturile pe care le pot aduna dar şi de treburile murdare pe care aceştia le pot face. La rândul lor, ei oferă în schimb tot influenţă, dar de data aceasta pe lângă funcţionari şi instituţii la care interlopii nu ar avea altfel acces.
Sunt relaţii reciproc avantajoase, bazate pe interese meschine şi nu pot fi scuzate cu nici un chip. „Gesturile creştineşti”, precum botezarea unui nou-născut sau ajutorul dat unei etnii minoritare să se integreze în societate, sunt poveşti de adormit copiii. Este evident că nu de „gesturi creştineşti” le arde politicienilor, membrilor familiilor acestora sau funcţionarilor când botează copilul unui interlop, pentru că altfel ar trebui să-i vedem stând la coadă pe la uşile orfelinatele din România pentru a ajuta copii romi fără nici un viitor.
Cu ajutorul „mormanele de dolari”, după cum plastic se exprima Mircea Băsescu în discuţia cu fiul lui Mondial, interlopii ocupă un loc important chiar la vârful acestei societăţi, nu rămân la periferia acesteia, cum ar fi normal.
Cazul Mircea Băsescu, indiferent cum se va tranşa în justiţie, arată că lumea interlopă s-a cocoţat până sus la vârful ţării, a intrat în familia prezidenţială dar, mai rău decât atât, loveşte chiar în siguranţa statului.
Putem să glumim cât vrem când îl auzim pe infractorul Mondial răcnind minciuni din spatele gratiilor, că i-a plătit cu milioane de euro pe cei mai importanţi oameni din justiţia română, dar poate mai bine ar fi să ne cutremurăm de indignare pentru că acestor oameni li s-au permis într-adevăr prea multe. Când unul ca Bercea Mondial îndrăzneşte să mânjească cu noroi numele şefului DNA, Codruţa Kovesi, sau pe cel al preşedintei Înaltei Curţi, Livia Stanciu, deja e prea mult, chiar şi pentru o ţară cu valori răsturnate cum e România.
Cred că este momentul ca justiţia adevărată din această ţară, nu cea care stă la masă cu interlopii, să reacţioneze dur şi să vedem în curând valuri de arestări din rândul celor care au lăsat această lume infracţională să iasă în faţă.
Iar în ceea ce priveşte cazul Mircea Băsescu, acesta trebui tratat cu maximă duritate. Indiferent de consecinţele pe care le-ar putea avea asupra preşedintelui. Justiţia din România ar avea nevoie ca de aer de un astfel de „moment zero” în "relaţia" cu lumea interlopă.
