Agenda publică românească este dominată în aceste zile de păruielile (termenul e chiar potrivit) din PSD. Dar nici de partea cealaltă a baricadei, în „noul PNL”, lucrurile nu stau cu mult mai bine. Doar că ciocnirile au rămas încă ascunse în culise.
Există două mari zone de tensiune în tabăra câștigătoare a alegerilor prezidenţiale. Una este între cei care s-au implicat în mod efectiv și neechivoc de partea noului președinte și alții, mai ales din PNL, care au preferat să stea oarecum deoparte, mizând pe o înfrângere a acestuia. Acest tip de prezență electorală discretă (în contrast cu atitudinea ostentativ ostilă afișată de Crin Antonescu) le putea asigura, în cazul în care Victor Ponta ajungea la Cotroceni, un spațiu de fugă către partidul lui Tăriceanu, la pachet cu beneficiile unei reveniri la guvernare.
A doua falie, împinsă în planul doi în timpul campaniei, este aceea dintre activul liberal și cel pedelist. Deși în multe cazuri liderii PDL s-au implicat mai activ decât colegii lor liberali în campania prezidențială, aceștia din urmă încearcă să exploateze în mod disproporționat succesul, datorită legăturilor formale, pe linie de partid, cu președintele ales. Tensiunile sunt foarte mari și în provincie, unde gestionarea rivalităților PNL-PDL este extrem de complicată, fiind grevată de o mulțime de frustrări și resentimente adunate în timp. De pildă, la Iași, președintele CJ, fostul ministru liberal Cristian Adomniței, care își pusese mari speranțe în exploatarea unei relații privilegiate cu Klaus Iohannis, se vede serios eclipsat de un alt ieșean, cu profil politic și profesional net superior, Mihai Răzvan Ungureanu. Multiplicați acest gen de situații, cu ajustările necesare în fiecare caz în parte, și veți obține o hartă națională a conflictelor interne din „noul PNL”. Cum Klaus Iohannis nu este un lider crescut organic într-un mediu de partid și cum el nici nu are legături solide așezate în timp cu oameni din PNL și cu atât mai puțin cu unii din PDL, nici nu există un arbitru cu destulă autoritate, așa cum era Traian Băsescu, în stare să tranșeze acest gen de dispute. Revenirea la tipul de retorică din perioada USL e deja vizibilă, mai ales în spațiul mediatic apropiat de fostul PNL precum Realitatea TV. Și e de abia începutul!
