Pe data de 6 iunie 2005, ora 20,15, cursa TAROM RO 384 Paris-Bucuresti a primit permisiunea de aterizare pe Otopeni si a demarat procedurile specifice. Totul parea a decurge normal pana in momentul in care s-a vazut pe radar ca axul pistei era ocupat de doua elicoptere. Deoarece avionul ajunsese la limita cu combustibilul (mai avea doar o tona si jumatate de kerosen in rezervoare), comandantul Florin Stancescu a fost nevoit, dupa ce nu a reusit sa-i contacteze pe pilotii elicopterelor, sa aterizeze pe Aeroportul Baneasa. De aici a pornit nemultumirea principala a pasagerilor. Deja stresati de ratarea aterizarii pe Otopeni, protestele celor 90 de clienti ai companiei s-au amplificat cand au aflat ca raman consemnati la bordul aeronavei, neavand dreptul sa coboare din avion. “Am vrut sa-i procesam noi pe pasageri, dar ne-au refuzat. Le-am cerut atunci celor de la Otopeni macar sa trimita un autobuz pentru a transporta pasagerii la aeroportul lor pentru a fi efectuate acolo formalitatile specifice de catre lucratorii vamii si Politiei de Frontiera, dar ne-au refuzat”, ne-au declarat surse din cadrul Aeroportului Baneasa. Astfel ca pasagerii au ramas sechestrati la bordul aeronavei pana cand a sosit la Baneasa o cisterna care a alimentat avionul. Au suportat apoi “deliciile” unei decolari de pe Baneasa si ale unei aterizari, reusita de aceasta data, pe Otopeni. “Din partea casei”, desigur! Practic, abia la miezul noptii pasagerii au putut scapa de infernul generat de incurcatura produsa de “specialistii” romani.
Elicopterele de pe axul pistei faceau obiectul unor exercitii militare comune romano-israeliene, cauza incidentului fiind la prima vedere proasta comunicare dintre autoritatile civile si cele militare. Astfel incat, desi s-a cautat musamalizarea incidentului, nu se poate spune ca nu a existat un conflict intre cele doua autoritati – civila si militara. Aceasta pana cand militarii i-au redus la tacere pe civili, prezentandu-le filmul incidentului (da, elicopterele Apache ale partenerilor de exercitii au si camere de filmat). Film din care s-a putut vedea, spun surse sindicale, ca elicopterele nu se aflau pe axul pistei, doar turnul de control le vazuse acolo (sic!), ci in afara ei. Dupa cum se vede, aparatura invechita a turnului de control cam costa – patru tone de kerosen decolarea, inca vreo doua zborul si aterizarea, taxa de aterizare pe Baneasa, uzura aferenta unei decolari si aterizari suplimentare (costuri de resursa). Basca prejudiciile de imagine pe blazonul si asa sifonat al TAROM. Lorin Dumitrescu, directorul de calitate si siguranta a zborului, a refuzat sa comenteze incidentul, spunand ca nu ar avea “calitatea necesara”. Ar fi vorba despre o ancheta, dar ne-a spus ca nu stie despre ce elicoptere il tot intrebam.
