Conferinta “Arta si public la Muzeul Luvru”, care a avut loc, zilele trecute, la Muzeul de Arta din Cluj-Napoca, este a doua din cadrul programului “Intalnire la muzeu”, ce isi propune sa aduca in fata publicului personalitati romanesti si internationale. Dezbaterea a fost produsa in parteneriat de Muzeul de Arta Cluj-Napoca, “Inter Arte”, Centrul Cultural Francez Cluj-Napoca si “Pro Helvetia” Bucuresti.
Despre ce a fost vorba? Despre controversata piramida de sticla de la Luvru, care este, in fond, expresia dinamismului unui muzeu care se schimba in ritmul vietii din jur. Inaugurata in 1989, la aniversarea a 200 de ani de la Revolutia Franceza, constructia piramidei a avut la vremea sa si o justificare practica.
Spatiul imens de la subsolul constructiei permite acum primirea unui urias numar de vizitatori zilnic (7 milioane in 2005), mult peste cifra proiectata, si a dus la restructurarea si extinderea spatiilor expozitionale. Muzeele din Romania au de invatat din modelul celui mare mare muzeu din lume, care a infiintat un Departament Public, specializat in strategii de atragere a vizitatorilor.
Desi 80 la suta din publicul Luvrului e format din turisti (obiectiv obligatoriu pe harta oricarui sejur la Paris), publicul de proximitate e cel care intereseaza in vederea fidelizarii fata de muzeu. Sondajele sociologilor arata ca publicul constant al unor astfel de institutii de cultura este format din persoanele educate, bogati si studenti. Atragerea persoanelor defavorizate social extinde publicul de proximitate si, implicit, functia sociala a muzeului.
Trei categorii de public sunt declarate prioritare la Luvru: tinerii, persoanele cu handicap si cei marginalizati social.
Lor li se adreseaza programe speciale, iar rezultatele ultimilor 15 ani de proiecte implementate de Directia Publica in cartierele marginase si la periferia Parisului au fost prezentate la Cluj-Napoca la Muzeul de Arta, in fata unui numeros public.
Conferinta sustinuta, saptamana trecuta, de catre Francoise Feger, cu o experienta castigata la Luvru in 15 ani de munca in staff-ul Departamentului Public, a prezentat nu doar contextul socio-politic actual pe care il traverseaza institutiile de cultura bugetare franceze (obligate sa atraga surse alternative de finantare), ci si proiecte initiate si aplicate in banlieu-urile pariziene, care au, dincolo de scopul diversificarii publicului, si o functie sociala.
Aceste proiecte au adus in muzeu persoane defavorizate social: someri, persoane fara domiciliu fix, imigranti fara acte sau drept de munca, oameni care au recastigat, prin accesul la unele lucrari de arta, sentimentul integrarii sociale. Dezbaterea a fost urmata de discutii animate cu publicul.
In contextul in care tot mai multe institutii culturale din Romania sunt obligate sa isi puna problema largirii ariei de adresabilitate, conferinta de la Muzeul de Arta Cluj-Napoca ofera un posibil raspuns intrebarilor privind reconfigurarea functiilor muzeului, in special a celei sociale, ca extensie a celei educative.
