Evaluarea și controlul sunt procese firești în orice act de management, dar epoca lui Cuza Vodă și a prinsului cu ocaua mică a trecut demult. Activitatea unui ministru al Sănătății este extrem de complexă, temele și agenda fiecărei zile sunt încărcate, iar acest tip de control empiric nu este cea mai potrivită acțiune pentru un ministru.
Am spus-o de mai multe ori: Omul sfințește locul! Un proverb care spune un mare adevăr și se aplică în toate domeniile, inclusiv în managementul din Sănătate. Acest domeniu a fost mai tot timpul în grea suferință. A trecut prin reforme de dragul reformei, legislația nu a fost clară, subfinanțarea a măcinat sistemul ani la rând.
Acum, vrem, nu vrem, trebuie să recunoaștem că suntem într-un progres vizibil. Există o viziune integrată asupra proceselor din Sănătate, salariile din sistem s-au mărit considerabil, dotările se înmulțesc. Teoretic, ar trebui ca pacientul – persoana în jurul căreia și pentru care este construit întregul ansamblu al Sănătății – să nu mai poată fi pus în situația de a nu avea medicamente, pat de spital cu așternuturi conforme sau curățenie în saloane și în toalete. Din păcate, avem în continuare spitale publice foarte bune, dar și spitale care fac deliciul știrilor cu murdăria de pe holuri sau cu infecții nosocomiale.
Ministrul Sănătății, doamna Sorina Pintea, a vorbit de multe ori public despre rolul foarte important în sistem al managerilor. Ca medic și formator de medici, dar și ca fost manager de spital, știu că un director bun poate „crește“ un spital, iar unul prost sau „șmecher“ îl poate îngropa.
Ei bine, prima și cea mai importantă condiție pentru creșterea calității actului managerial este alegerea managerilor de spital pe criterii de competență, nu politice! Iar criteriile de competență trebuie să fie dedicate unei poziții de decizie managerială. Se poate întâmpla ca un foarte bun medic să fie nepotrivit pentru o asemenea responsabilitate. Chiar doamna ministru este un astfel de manager de nivel înalt în Sănătate fără să fie medic.
Dacă obiceiul de a numi în funcții oameni apropiați politic nu dispare, vom avea foarte puțini directori buni. Poate că ar fi de folos, înainte de recrutarea unui nou manager, să se stabilească criterii de performanță conform celor din spitalele publice cu o bună reputație, așa cum ar fi Spitalul Orășenesc din Moinești, Institutul de Oncologie Cluj-Napoca, Clinica de Neurochirurgie din Iași, Spitalul Județean din Baia Mare sau Spitalul Clinic „Carol Davila“ București. Am mai dat aceste exemple – și mai sunt multe altele – și le repet pentru că merită amintite.
O altă privire ar trebui aruncată asupra spitalelor private, iar sistemul public ar putea prelua de la acestea modelul de funcționare. Spitalele, clinicile sau cabinetele private sunt orientate foarte mult și spre partea de afacere și sunt astfel insensibile la influențele politice. Românii se adresează tot mai mult acestor unități, unde pacienții sunt tratați din toate punctele de vedere ca în Occident. Fără a accentua partea de business, bunele practici din unitățile medicale private pot fi implementate fără probleme în unitățile de sănătate publice.
În sistemul de stat, autoritatea managerială are prea multă culoare feudală. Calitatea serviciilor este direct dependentă de manager, iar medicii nu se implică (sau nu sunt lăsați să se implice) în procesele de organizare a spitalului.
În sistemul privat, banii sunt alocați clar, în funcție de obiective, autoritatea se manifestă prin regulamente stricte, protocoale medicale la vedere, iar personalul medical este implicat și responsabil cu eficientizarea activității.
Dar ordinea și curățenia dintr-un spital țin de regulile bunului-simț. Lista
deosebirilor este foarte lungă, nu o reiau aici. Dar foarte multe dintre bunele practici din spitalele private pot fi preluate și implementate în spitalele pubtlice. Este nevoie doar de un management performant și de dorința de a orienta toate serviciile către pacient.
Sistemul de sănătate este un sistem complex, care are o misiune mai amplă decât aceea de a funcționa corect și coerent în procesul de tratament al pacienților, cu tot ce presupune acesta – de la diagnostic la vindecare. Iar această misiune ține de management. Un manager performant de unitate medicală știe cum să organizeze funcționarea acesteia astfel încât să nu fie posibile derapajele. Timpul, spațiul, serviciile medicale, dar și cele conexe sunt organizate eficient. Gospodărește, aș putea spune.
Apropo, oare ce se întâmplă cu acea aparatură de milioane de euro care zace pe holurile sau prin subsolurile multor spitale, nefolosită și ieșită din garanție? Cine plătește această risipă a unor manageri șmecheri?
Înțeleg semnalul pe care doamna ministru Sorina Pintea îl dă întregului sistem. Este un fel de-a spune că „aveți tot ce vă trebuie, nu vă bateți joc!“. Dar acest semnal este doar o încercare de a corecta neajunsurile. Rezolvarea corectă este alegerea unor manageri de spital pe criterii profesionale, nu de altă natură. Sănătatea nu are culoare politică!