Europarlamentarul Cristian Terheș are dreptate. Impunerea celor cinci condiții pentru intrarea României în Schengen-ul terestru este un abuz de drept internațional. În contextul în care oficialii români stau ciuci la orice poruncă austriacă, le-aș propune compatrioților un exercițiu simplu: când vine vreun Frantz controlorul să ne întrebe de acte, să punem mâna dreaptă în dreptul bărbiei și să le suflăm în nas aerul din piept – așa, ca o revoluție de mătase – n-ar fi o idee?
În articolul 4 al Tratatului de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 26 iunie 2005, s-a scris negru pe alb că singura condiție obligatorie a intrării în Schengen este adoptarea acquis-ului comunitar. Înainte, negociasem și aerul pe care-l respirăm.
citește și: Originile totalitare ale revoluției verzi
Țara noastră a intrat la pachet cu Bulgaria în UE, începând cu 1 ianuarie 2007. În trei ani de zile, Parlamentul României a promovat toate legile negociate înainte de aderare. Din punct de vedere tehnic, țara noastră era aptă la candidatura de intrare în Schengen încă din 2010. Doar caracterul slugarnic al regimului Băsescu și al urmașului său ne-a ținut pe loc, cu ochii zdreliți spre Înalta Poartă. Nici guvernările succesive ale PSD n-au făcut mare brânză, de teamă să nu supere jupânul de la Bruxelles, extrem de interesat să promoveze interesele stakeholder-ilor cu firme de lobby în poarta Comisiei Europene.
Nici opoziția parlamentară n-a ridicat steagul de luptă să-l tragă de mânecă pe Adormitul Domnului, Cătălin Predoiu, și să-i spună că e șmenuit juridic și la portofel de către austrieci. Enunțul liderului AUR George Simion n-a stârnit forțele naționale: “Nu am intrat în Schengen; surogatul cu aeroporturile, cu vasele maritime, nu înseamnă Schengen,” a conchis acesta. Dar orice declarație politică e ca valul. Trece, precum gripa de sezon.
Constatăm, însă, o suspectă tăcere a Alianței de Dreapta Unită.
Găinușa era jupuită, dar ea credea că pozează nud
Pe Dâmbovița, mergea o luntre. Pe ea, stătea o găinușă jumulită, privind cum se-nvârte roata morii de la cascadă. Nu avea cui să se plângă. Îi era frig. Dar se bucura că o privea lumea de pe mal. Credea că pozează nud. Asta era în mintea ei. Săraca, nimeni nu-i plângea de milă.
Dar dacă mai există cocoși în țara asta, pot pune mâinile pâlnie și să le sufle vameșilor austrieci sau – mă rog – ofițerilor serviciilor lor secrete aerul expectorat dintre obositele plăci dentare, cu iz de hoit. Ar fi un exercițiu.
Dar care sunt clauzele abuzive din documentul vârât pe gâtul Consiliului Europei, supus procedurii de aprobare?
Prima se referă la întărirea protecției la frontierele externe ale Uniunii Europene, prin triplarea prezenței ofițerilor Frontex. Adică a personalului Agenției europene responsabile cu supravegherea frontierelor la granița Bulgariei cu Turcia, dar și la cea bulgaro-sârbă. Iar ne trag în piept. Se mai vorbește în document despre un ajutor necesar pentru achiziționarea de echipamente performante, dar și despre consolidarea proiectelor pilot implementate deja la frontierele externe bulgaro-turcă și româno-sârbă! În fras, cum ar fi zis bunica, în dialog cu vecina “nemțoane.”
A doua condiție a tragerii noastre în piept se referă la sporirea controalelor la frontierele terestre dintre România și Bulgaria, respectiv dintre România și Ungaria. Chipurile, echipe multidisciplinare internaționale, ofițeri ai diferitelor țări europene, civili sau în civil ai intelligence-ului european, cu fel de fel de bastoane smart, vor gâtui sistemul național de securitate. Și ne vor controla și aerul. Până acum, nu s-a plâns niciun stat că Poliția de frontieră sau ofițerii SRI din aeroporturi nu și-au făcut treaba. Abuzul e imens. Ca să impui o soluție arbitrară, în primul rând, trebuie să prezinți dovezi că granițele au fost violate. Nimeni nu le strănută-n nas of-ul?
România a investit peste un miliard de euro în afacerea EADS, din care n-a ieșit nimeni vinovat de corupție. O altă tragere în piept. Dar încă mai suportăm.
Noi miliardul de EADS, ei 17 milioane
Ca să vedeți măsura aroganței austriece, citez dintr-o relatare BBC a acelor vremuri: înainte de intrarea Austriei în Schengen – de facto în 1999 – Austria se plângea că a investit 17 milioane de dolari în protecția frontierelor și a angajat 6.500 de honvezi. Cât, mă? Atunci, Germania se temea că vin imigranții din Europa de est, fostă comunistă. Noi am dat miliardul și nu i-am poftit să ne sufle-n dudă. Ghinion.
citește și: De la banalul efemer, la pragmatismul reflexiv al lui Andrei Marga
A treia tragere în piept, asumată în acord de ministrul Cătălin Predoiu, este ca România și Bulgaria să respecte în totalitate prevederile acordului de la Dublin. Asta ce parascovenie mai e, s-ar întreba Ion, grădinarul meu? Cele două țări să fie obligate să accepte solicitanții de azil din Uniunea Europeană care au trecut mai întâi printr-una din cele două țări. Și dacă aceștia sunt obligați de autoritățile țărilor unde doreau să imigreze să declare că au trecut prin România și Bulgaria, iar ei nu pot fi găsiți în documentele de frontieră ale celor două țări, cine se face vinovat de escrocherie? Firește, azilantul care tare “fericit” se va duce în așezămintele de profil din România și Bulgaria. O cacealma de proporții cosmice.
A patra obligație prevede detașarea unor consilieri în materie de documente, inclusiv consilieri austrieci, pentru zborurile de pe aeroporturile din Bulgaria și România, dar și controale prin sondaj la sosirea în Austria, în conformitate cu dreptul Uniunii. Ce mai tura-vura, tot la coadă vom sta și prin aeroporturi, pentru că așa vrea regimul Nehammer. Să nu le suflăm în nas? Boțilașii ardeleni sunt altfel decât ai bătrânului imperiu.
Cine e popa prostu?
Deci, să recapitulăm. Cele patru condiții vor îngreuna trecerea cetățenilor români și bulgari prin vămi, nu le vor înlesni accesul.
Detașarea unor cadre austriece în punctele de control, peste capul autorităților române, este un atentat la siguranța națională, situație care ar trebui discutată-n CSAT.
Are Austria tehnologie nevândută de supraveghere a frontierelor? Este interesat Nehammer să plaseze ofițeri sub acoperire, pe bani europeni?
Dacă am fi avut o guvernare care să țină cu țara, ar fi procedat asemenea politicienilor Austriei din perioada 1997-1999, când au șantajat Bruxelles-ul cu dreptul de veto pentru ratificarea Tratatului de la Amsterdam, prin care parlamentele naționale își declinau suveranitatea Parlamentului European.
Perfidul regim al cancelarului Viktor Klima a jucat dur și a câștigat. Extern. Intern, s-a prăbușit. A venit la putere sperietoarea Heider. Ce acquis comunitar la austrieci? Vax, albina! Acum, stupul e plin de trântori care urlă că n-au ce mânca.
Vocile lumii
BBC
Deși semnase în 1995 că va adera la Schengen, acordul de asociere al Austriei nu era ratificat. În vara anului 1997, Austria a amenințat că va bloca noul Tratat de la Amsterdam, dacă nu va fi primită în uniunea vamală. Guvernanții au declarat că au cheltuit aproape șaptesprezece milioane de dolari pe echipamente și au sporit forța de muncă, pentru a patrula granițele sale de est. Germania a acceptat, în principiu, o dată de începere de la 1 decembrie 1997, pentru ridicarea controalelor la frontieră, începând cu cele din aeroporturi, între Austria și alte țări Schengen,” spunea BBC, într-o depeșă de presă din 1997. România a cheltuit un miliard de euro pe EADS și tot nu e destul.
