Nicio revoluție n-a apărut spontan. “Singura revoluție autentică din întreaga istorie a umanității e venirea lui Hristos, restul sunt lovituri de stat, în luptele pentru putere,” avea să postuleze Petre Țuțea. Părintele revoluției verzi e fostul vicepreședinte al SUA, Al Gore, puternic stipendiat de industria eco, care se dă de ceasul morți că rezultatul COP28, ținut în Arabia, este cel mai mare eșec din istoria ecologismului. Revoluția verde nu este decât o șmecherie de schimbare a paradigmei industriale. Am mai spus-o de nenumărate ori. Mai puțin de 10 % dintre bogații lumii dețin peste 85 % din averea planetei.
Dacă asupra dușmanilor societății deschise au fost asmuțite armate de insurgenți ai puterii civile (în civil, spunem noi), revoluția verde, apărută ca o boare, n-are în față vreo Bastilie, nici vreun Rege Ludovic al XVI-lea sau vreo Regină Maria Antoaneta, pentru a fi executați în extazul poporului surexcitat.
citește și: De la banalul efemer, la pragmatismul reflexiv al lui Andrei Marga
Cu cine se luptă insurgenții încălzirii globale? Salvatorii planetei, cum își zic bățos, sunt asmuțiți pe baza unor jurnale de luptă, scrise de comanditarii nevăzuți ai războiului contra încălzirii globale. Agenții ecologiști se leagă de turnuri, ocupă minele, stârnesc jihadul contra termocentralelor, dar n-au adversarul in-personam, cum ar zice latinul.
Propaganda eco și moștenirea de la Mussolini
Ca să vedem cu funcționează propaganda, să vedem ce scrie pe un site al unei agenții de bună purtare cu mediul. Adepților mișcării “Extinction Rebellion” li se prezintă scenarii apocaliptice: viața pe Pământ este în criză; clima se schimbă mai repede decât au prezis oamenii de știință; biodiversitatea este în pericol; seceta duce la colapsul social și ecologic; ne paște extincția în masă. Cam așa propăvăduia și Benito Mussolini.
Vă imaginați că radarul pădurilor, impus și la noi ca o directivă europeană, e ceva nou? Liderul autocrat al Italiei interbelice a avut o agendă verde. „Prezintă o viață într-o natură vie și învață să seduci media!” – îi recomanda unui autocrat african, prin anii ’30 ai secolului trecut.
Presa e luată prizonieră
Ultimul sondaj realizat de Universitatea Siracusa din SUA, intitulat “Jurnaliștii americani sub atac,” relevă că doar 3,4 % din ziariștii de dincolo de Ocean mai sunt simpatizanți ai Partidului Republican. Asta în timp ce regimul Vučić din Serbia e condamnat internațional că are o presă de casă.
Radarul pădurilor nu e nou
Mussolini a creat zeci de parcuri, a încercat să construiască un arhetip ecologic al regimului său. Obliga fiecare primărie să planteze cât mai mulți arbori. În cele două parcuri naționale, Gran Paradiso și Abruzzo, a înființat miliția forestieră, începând cu 1934. La fel ca-n democrația colectivă a Europei de azi, a protejat ursul brun din Alpi. Acesta avea „vocații” ideologice: simbol al forței, rezistenței și victoriei împotriva inamicului (cine era acesta, la acea vreme în Italia?) În cele din urmă, populația de urși din Trentino s-a înmulțit atât de mult, încât localnicii erau disperați, fiindcă le distrugeau recoltele.
Vedem undeva un model similar de luptă pentru protecția mediului? Sau e doar o coincidență?
Doctrina verde a Führerului
Preocupările lui Hitler de protecție a mediului sunt cunoscute. Dorea să înființeze un “lebensraum” (habitat) pentru rasa ariană pe pământul fertil al Ucrainei. Doctrina Führerului se baza în structura imuabilă a vieții, împărțite între specii, condamnate la o luptă nesfârșită până la moarte. Hitler era convins că rasele umane erau ca niște specii. Cele mai înalte rase proveneau din cele inferioare, ceea ce însemna că încrucișarea era posibilă, dar păcătoasă. Rasele trebuiau, în viziunea lui, să se comporte ca specii, să se ucidă între ele. Aceasta era legea luptei rasiale, care pentru Hitler era la fel de sigură ca legea gravitației. “Lupta nu se putea termina niciodată și nu avea un rezultat predictibil.”
Și astăzi lupta e permanentă. Doar animalele trebuie salvate, la fel ca pădurile, iar omul este stigmatizat ca cel mai mare dușman al naturii. Un altfel de rasism. „Natura, scria Hitler, nu cunoaște granițe politice. Plasează forme de viață pe glob și apoi le eliberează într-un joc de putere,” citat fiind de Timothy Snyder.
Iosif Visarionovici Stalin a lansat, la începutul anilor 1940, programul “marea transformare a naturii,” un precursor al “Great Reset,” fundamentul noii ideologii verzi.
Ceaușescu – “vizionarul”
Din punctul de vedere al Agendei 2030, act programatic al UE de salvare a mediului, dictatorul român, Nicolae Ceaușescu, a fost un vizionar. A raționalizat mâncarea, a impus cote de alimente, a redus traficul, prin circulația alternativă a autovehiculelor duminica (într-una numerele pare, în alta cele impare), a făcut orașele de 15 minute – acele ghetouri cu circurile foamei – a introdus cenzura (la fel ca ecologiștii de azi), a tăiat curentul și a raționalizat benzina. Un adevărat luptător pentru cauza pământului împotriva siniștrilor ce pretind a fi oameni, nu?
Important e de remarcat cine a introdus prima oară ideea de luptă împotriva schimbării climatice. Prin anii ’90, Al Gore era vicepreședinte al SUA. În campania electorală din 1992, a lansat cartea: “Pământul în cumpănă. Ecologia și Spiritul,” tradusă și în România de Cristina Todericiu. El recunoaște că ideea luptei împotriva încălzirii globale i-a venit înaintea unui congres din Brazilia, unde a expus principiile insurecției ecologiste.
Adevărurile lor nu sunt aceleași cu adevărurile noastre
Filmul, regizat de el, “An Inconvenient Truth” (Un adevăr inconvenabil), apărut pe ecrane în anul 2007, are mesaje tendențioase, prin care omul este stigmatizat că nu face economii și nu este preocupat de natură. I se recomanda acestuia să instaleze becuri cu durată lungă de viață, să-și izoleze casele, să conducă mașini hibride, să voteze candidații „potriviți,” prietenoși cu mediul. A prezentat imagini mincinoase cu topirea icebergurilor, cu albatroși la poli și urși care se înecau în oceane, din cauza încălzirii globale. Nicio vorbuliță despre marii poluatori care deveniseră între timp stakeholderii diferitelor programe de dezvoltare.
Ce argument mai consolidat că “Green revolution” a slujit marilor industriași, decât exemplul zilelor noastre, când mai multe guverne din Europa au redus subvențiile la automobile electrice și hibride, iar producătorii au anunțat că sunt dispuși să acopere diferența. Nimic mai clar că revoluția a fost făcute cu “enteres.” Înainte de a fi hibridă, o mașină din clasa medie costa 20.000 de euro, după ce s-a “hibridizat” a costat dublu. Șoferii se entuziasmau că agențiile de mediu suportau aproape jumătate din dublu.
Bogații lumii fac și mai mulți bani, ridicând zmeele ecologismului
Mai are rost să repetăm că prin Acordul de la Kyoto, țărilor puternic industrializate li s-a dat voie să tranzacționeze cotele de emisii la o bursă internațională și să devină și mai bogate?
Al Gore, puternic stipendiat de industria poluatoare, ne recomandă, cu orice prilej, să ducem o viață neutră din punct de vedere al emisiilor de dioxid de carbon, dar nu ne explică ce costuri ridicate au soluțiile eco-friendly. Și când te gândești că există pe planetă specimene care cred că vacile sunt mari poluatoare, iar omul emite prea mult CO2…
Propaganda – tot un instrument totalitar – și-a îndeplinit misiunea. Mai sunt însă teferi la minte care cunosc faptul că temperatura pământului a fost în unele ere mult mai mare ca acum, iar viața atmosferei e ciclică. Ce-i drept, cam puțini. O imensă turmă se înrolează în diviziile de luptă ale armatei industriașilor care vor să facă și mai mulți bani. Prea mulți imbecili și prea puțină cunoaștere…
VOCILE LUMII
Al Gore
Fost vicepreședinte al SUA
“Într-un discurs ținut în fața a peste zece mii de studenți, în anul 2008, fostul vicepreședinte al SUA, Al Gore, a afirmat ca tinerii americani pot deveni parte a următoarei “generații de eroi” din istoria țării, prin rezolvarea problemelor de mediu și a comparat lupta acestora cu cea a generației care a înfrânt fascismul, în timpul celui de-al doilea război mondial, transmitea în vara acelui an, FoxNews.com. Declarația a fost făcută în fața a peste 10.000 de persoane, prezente la ceremonia de absolvire de la Universitatea Carnegie Mellon din Pittsburgh. Astăzi, agentul de mediu se declară dezamăgit că ultimul summit COP 28 a fost un eșec de proporții.
