Atât a decis România că poate pierde din PNRR pentru reforme întârziate, incomplete sau făcute prost. Nu este o estimare, nu este o posibilitate și nu este o sumă „pusă în așteptare”. Sunt bani pe care România nu-i mai recuperează. 458,7 milioane de euro.
Pentru că atunci când vorbim despre PNRR, ne uităm fascinați la miliarde. 28,5 miliarde de euro. Apoi 21,4 miliarde. Apoi 13,57 miliarde granturi și 7,84 miliarde împrumuturi. Schimbăm cifrele, renegociem planul, mai tăiem proiecte, mai mutăm bani și, la final, prezentăm procentul de absorbție ca pe un trofeu. PNRR nu este un concurs de Excel.
Este, în esență, un test despre capacitatea statului român de a face lucruri promise la termen.
Iar cei 458,7 milioane de euro pierduți sunt nota de plată pentru exact ceea ce România face de prea multe ori: amână, negociază până în ultima clipă, schimbă regulile, se ceartă politic și speră că timpul va avea răbdare cu noi. N-a avut!
Mai grav este că banii nu s-au pierdut, pentru că România nu ar fi avut nevoie de ei. S-au pierdut în zone în care statul trebuia să demonstreze că poate reforma ceea ce administrează: companii de stat din energie și transport, guvernanța întreprinderilor publice, pensii speciale și numirea conducerilor în instituții. Numai în zona companiilor de stat din energie, pierderea este de 180 de milioane de euro.
Și aici este partea care mă enervează cel mai tare. Nu pierdem bani, pentru că nu avem nevoie de autostrăzi. Nu pierdem bani, pentru că nu ne trebuie spitale, digitalizare sau investiții. Pierdem bani pentru că statul român nu reușește să facă la timp, ceea ce a semnat că va face.
După renegociere, PNRR-ul a ajuns la 21,41 miliarde de euro, din care 13,57 miliarde sunt granturi și 7,84 miliarde împrumuturi. În iulie 2026, planul a fost redus din nou cu aproximativ 1,31 miliarde de euro, în principal din componenta de împrumuturi.
Asta înseamnă că trebuie să fim foarte atenți când spunem „România a pierdut 7 miliarde” sau „România a pierdut jumătate de miliard”. Nu sunt aceeași poveste. Unele sume țin de restructurarea planului și de împrumuturi eliminate, altele sunt pierderi efective provocate de neîndeplinirea unor jaloane.
Dar 458,7 milioane sunt cât se poate de reale. Și poate ar trebui să încetăm să le numim simplu „bani pierduți din PNRR”. Sunt bani pierduți, din cauza felului în care funcționează statul român. Iar asta costă mult mai mult decât 458,7 milioane de euro.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube
