11.3 C
București
joi, 21 octombrie 2021

O coaliție fără un scop comun nu funcționează!

În Dicționarul Explicativ al limbii române, cuvântul „coaliție” este explicat astfel: alianță între state, partide sau grupări politice, persoane etc., încheiată în vederea unei acțiuni comune. Este o explicație simplă. Nu trebuie să fii ministru ca să înțelegi acest cuvânt sau, dacă vreți, acest concept. Iar coaliții, adică alianțe între state sau organizații politice găsim la tot pasul.

Ceea ce nu spune dicționarul care doar explică sensul cuvintelor este legat de coordonatele funcționării unei coaliții. Și nici nu trebuie să o spună dicționarul, termenii de alcătuire și de funcționare a oricărei coaliții sunt stabiliți de comun acord de toți cei care o alcătuiesc. După negocieri mai mult sau mai puțin aspre, părțile semnează un document care are, în principiu, valoarea simbolică a unui contract.

Din păcate, o coaliție politică nu are și o valoare juridică. Altfel spus, dacă unul sau mai mulți dintre parteneri își schimbă opinia, poate oricând părăsi coaliția și o poate aduce în stare de nefuncționare fără a se teme că acest demers ar putea duce într-o sală de tribunal.

Ca să fiu și mai exact: o coaliție politică se întemeiază pe forța morală a membrilor acesteia. Pe încredere și sprijin reciproc pentru că, așa cum am arătat deja, toți au același scop, toți sunt parte într-o acțiune comună.

Pe de altă parte, o coaliție politică poate funcționa dacă ideologiile partidelor care o compun sunt consonante. Partidele de dreapta se pot coaliza, partidele de stânga, de asemenea. O alianță stânga-dreapta nu poate funcționa decât în condiții excepționale și doar pe termen scurt.

Sunt sigur că v-ați dat seama că ceea ce am scris până acum este urmarea evenimentelor politice din ultimele luni din România. Evenimente care implică și care au fost determinate de evoluția coaliției aflată la guvernarea țării noastre. O evoluție marcată de disonanțe grave care iată că s-au acutizat în ultimele zile până când am ajuns, iată, în pragul unei crize politice de proporții.

Între agenda guvernului și agenda oamenilor sunt discrepanțe majore.

Cu siguranță că în orice coaliție politică, de oriunde din lume, apar asperități între formațiunile politice sau politicienii care o alcătuiesc. Dar, așa cum spuneam, uniți în jurul unui scop comun, membrii oricărei coaliții sunt obligați să își găsească resursele morale și încrederea în partenerii lor pentru că miza guvernării excede miza politică. Sau, mai bine spus, excede miza politicianistă.

Societatea românească este încă afectată de urmele pandemiei de COVD-19 și, chiar dacă sunt voci care contestă pandemia, este îngrijorată de perspectivele unui al patrulea val. Un val mai agresiv și mai periculos din cauza mutației virusului.

Pandemia ne-a pus la grea încercare nu doar din perspectiva sănătății, ci și din perspectivă economică. Nu doar pe noi, românii, toate statele lumii au avut probleme economice și încă lucrează la refacerea economiilor naționale. Dar atunci când o criză lovește un stat puternic dezvoltate, consecințele directe asupra cetățenilor acelui stat sunt mai ușor de suportat. Când o țară în derivă mai primește o lovitură, deriva se amplifică.

Coaliția care guvernează România și-a asumat două lucruri evidente: recuperarea după pandemie și dezvoltarea (modernizarea) țării. Pandemia a lovit și marile orașe, dar a lovit și localitățile mici, mult mai sărace. A lovit și satele și comunele în care oamenii nu au apă curentă, nu au drumuri asfaltate, nu au gaz.

Concomitent, asistăm la un val de scumpiri. A crescut prețul la energia electrică, la gaz sau la benzină. Aceste scumpiri provoacă creșteri de prețuri în lanț. Grija unei coaliții aflate la guvernare era să țină toate aceste scumpiri în frâu. Poate că, în condiții normale, guvernul (mai ales un guvern declarat de dreapta) nu se implică în economie în sensul controlului prețurilor. Dar nu trăim vremuri normale, dimpotrivă! Venim după o perioadă în care toată lumea a fost afectată de această pandemie. La nivelul Uniunii Europene chiar s-a renunțat la limitările convenite de statele europene care privesc deficitele financiare și sunt permise intervenții de orice fel dacă acestea sprijină economia.

Cuvântul-cheie al acestei coaliții ar fi trebuit să fie solidaritate.

Spectacolul politic la care asistăm ne arată nu o coaliție fragilă, ci una nefuncțională. Dacă partidele care o compun ar fi pus deasupra oricărui interes politic sau chiar de reformă a statului solidaritatea, această coaliție ar fi putut funcționa.

Dar ce înseamnă solidaritate? În vremuri normale, solidaritatea se poate transpune în proiecte de dezvoltare care pot fi ajustate din mers. Ca să fiu bine înțeles, voi da un exemplu ușor forțat: în vremuri normale putem susține programe de achiziție a trotinetelor electrice. În vremuri anormale, așa cum sunt acestea pe care le trăim, trotinetele electrice nu mai sunt prioritare!. Sunt prioritare producția de energie internă ca să putem ține prețul la limita suportabilității. În astfel de vremuri, contează pâinea, nu trotineta. Îi rog pe cei care circulă cu astfel de vehicule să nu se supere, am căutat doar să dau un exemplu cât mai plastic.

Un alt aspect fundamental pentru această perioadă dificilă este cel legat de școală. Dacă putem strânge cureaua la orice, la școală nu avem voie să facem compromisuri. Nu tema educației sexuale sau de gen contează acum, ci capacitatea de a-i ține pe elevi și studenți în priza învățării. După nenumărate promisiuni legate de dotarea cu tablete sau calculatoare, de extinderea rețelelor de internet pentru a putea face școală online, iată că în fața valului cu numărul patru al pandemiei suntem în aceeași situație ca acum un an.

Ce se va întâmpla dacă valul 4 va fi unul agresiv și ne va trimite, vrând-nevrând, într-un nou lockdown? Este limpede că nu suntem pregătiți, este limpede că vom mai condamna o generație de elevi și studenți. De ce? Pentru că doamnele și domnii care și-au strâns mâinile și au format o coaliție de guvernare nu pot să fie puternici moral? Au alte interese în condițiile în care cetățenii sunt puși sub o presiune tot mai mare?

Cred că pentru orice om de bun-simț din această țară modul în care lucrează această coaliție aflată astăzi la guvernare este defectuos. Sigur, viața politică este agitată pe tot globul, sunt conflicte politice interne în state cu democrații și economii dezvoltate. Sunt probleme internaționale grave. Criza din Afganistan este una dintre acestea, dar nu este singura. Însă peste tot se caută soluții.

De ce nu putem găsi noi, aici în România, soluții care să ne facă viața mai bună? Responsabilitatea oricărei guvernări este aceea de a face viața oamenilor mai bună, nu mai dificilă. Pot înțelege, și cred că oricine poate înțelege, că perspectiva unui partid asupra dezvoltării unei țări este diferită de cea a altor partide. În cele din urmă, opțiunea pentru o cale sau alta este asumată prin alegeri și de cetățeni. Și este firesc să fie așa.

Dar o coaliție politică, mai ales una aflată la guvernare, va funcționa doar prin asumarea responsabilității pentru proiectele care îi unesc pe membrii acesteia. Nu prin ceea ce îi desparte. Iar ceea ce ar trebui să îi unească este agenda cetățenilor. Lucru valabil în orice moment, dar cu atât mai mult în momente de criză cu consecințe grave asupra vieții și bunăstării oamenilor. Din păcate, suntem din nou dezamăgiți!

Vă doresc tuturor multă sănătate!

Alexandru Vlad Ciurea
Profesor Doctor Alexandru-Vlad Ciurea este un neurochirurg român. A înființat Departamentul de Cercetare în Neuroștiințe al Spitalului Clinic „Bagdasar-Arseni”, a condus și a fost implicat în aproape 20 proiecte de cercetare naționale și internaționale. Profesor universitar de neurochirurgie la Universitatea de Medicina și Farmacie „Carol Davila”, din București, conducător de doctorat. A realizat peste 23.000 de mii de operații pe creier, din care jumătate la copii. A fost președintele Societății de Neurochirurgie din România 8 ani (două mandate). Face parte din boardul revistei internaționale „World Neurosurgery”. A publicat 33 de cărți, cea mai importantă fiind „Tratatul de Neurochirurgie”. Din 2009 este cercetător Științific Gradul I.Între 1999 și 2011 și, ulterior, din 2014 până în prezent, este Președintele Comisiei Naționale de Neurochirurgie a Ministerului Sănătății, rol în care a fost responsabil cu realizarea Curiculei Naționale de Neurochirurgie și crearea specializării "Neurochirurgie Pediatrică". Este autor și contributor România Liberă din anul 2017.
Ultima oră
Pe aceeași temă