O modestă construcţie din oţel situată pe un câmp verde în nordul Poloniei a devenit locul preferat pentru vizitele politicienilor polonezi: ea alimentează visele despre bogăţii imense şi independenţă. Construcţia aparţine companiei canadiene Lane Energy şi este folosită pentru lucrări de forare, în scopul descoperirii gazului de şist, combustibil netradiţional care s-ar putea afla în cantităţi importante în zonele stâncoase de pe teritoriul Poloniei, scrie Global Post, citat de Agerpres.
“Toţi vor să audă că Polonia poate deveni al doilea Texas”, a declarat ministrul-adjunct pentru mediul înconjurător al Poloniei, Jacek Jezierski, principalul geolog al ţării.
Într-adevăr, scrie Global Post, o asemenea perspectivă este destul de atractivă: în Polonia ar putea exista între 1,5 şi 3 trilioane de metri cubi de gaz de şist, cantitate aproape egală cu rezervele de gaz ale Irakului. De la începutul lucrărilor de forare, o asemenea perspectivă îi face pe polonezi să “saliveze”, mai ales că ministrul de Externe al ţării, Radoslaw Sikorski, a declarat că, datorită gazului de şist, Polonia ar putea deveni, în următorii 10-15 ani, un stat foarte bogat, un nou gigant energetic, comparabil cu Norvegia.
Însă, în toate aceste declaraţii principalul cuvânt este “ar putea”, subliniază publicaţia menţionată. Companii americane, precum Marathon Energy şi ExxonMobil, au primit de la guvernul polonez concesiuni pentru desfăşurarea lucrărilor. Adevărul este că structura geologică de sub pământurile Poloniei se aseamănă cu cea a teritoriului american, care deţine cantităţi impresionate din acest combustibil netradiţional. Însă, până când nu vor fi forate sonde de căutare, iar Polonia nu va fi cercetată cu mai multă atenţie, nimeni nu va putea spune cu exactitate cât de mari sunt rezervele poloneze de gaz.
“Probabil, gaz există (pe teritoriul polonez), însă pentru a spune cu toată încrederea acest lucru este nevoie de documentare”, declară Jezierski, precizând că vor trece cel puţin cinci ani înainte ca Polonia să ştie precis volumul rezervelor sale de gaz de şist şi cel puţin un deceniu înainte să înceapă extracţia acestuia.
Recent, Larry Archibald, vicepreşedintele companiei americane ConocoPhillips, partenerul Lane Energy în Polonia, a declarat că trustul pe care îl reprezintă aplică în străinătate vasta sa experienţă privind extracţia de gaz de şist şi metan. “Astfel, noi am devenit principala forţă motrice în Polonia”, a declarat, fără falsă modestie, Archibald.
Într-adevăr, efortul merită, pentru că în cazul SUA gazul de şist s-a dovedit o adevărată mină de aur, subliniază Global Post. După zeci de ani de lucrări de cercetare, un grup de companii energetice americane a găsit soluţia şi metoda de a scoate la suprafaţă gazul de şist prezent în cantităţi mici în formaţiuni aflate adânc sub pământ. Această tehnologie prevede fracturarea şi scoaterea gazului de şist la suprafaţă cu ajutorul apei la înaltă presiune.
Rezultatul s-a dovedit revoluţionar: doar cu câţiva ani în urmă SUA prognozau că vor fi exclusiv importator de gaz şi construiau porturi capabile să primescă în mari cantităţi gaz natural lichefiat, pentru a acoperi în perspectivă cererea internă crescândă. Astăzi, SUA are gaz suficient, iar ţara ia în calcul planuri privind transformarea terminalelor pentru primirea de gaz lichefiat în unele pentru exportarea propriului gaz, notează Global Post.
Polonezii sunt încântaţi de ideea reeditării experienţei americane. Principalul obiectiv ar fi cel de a o termina cu dependenţa ţării faţă de livrările de gaz rusesc, cu ajutorul căruia Polonia îşi asigură astăzi circa două treimi din necesităţile sale de gaz. Importul de gaz dintr-o ţară care înainte era “stăpâna imperială” a Poloniei constituie o problemă politică destul de dureroasă pentru Varşovia. La ora actuală, guvernul desfăşoară negocieri cu Gazprom privind semnarea unui nou contract, cu termen până în 2037, dar opoziţia critică vehement aceste negocieri, declarând că ele pun sub ameninţare independenţa Poloniei.
Însă, pentru a deveni o mare putere în domeniul gazului, Polonia va trebui să depăşească piedici importante. Chiar dacă gaz de şist va fi descoperit, aceste rezerve vor trebui să fie destul de mari pentru ca extracţia să devină comercial avantajoasă şi rentabilă.
În afară de aceasta, şi mediul legislativ al Poloniei diferă substanţial de cel al SUA. Regulile privind protecţia mediului înconjurător sunt mult mai drastice în UE decât în SUA, iar astăzi se înteţeşte contracararea planurilor de forare în Polonia, din cauza urmărilor negative pe care le-ar putea avea acest lucru pentru calitatea apei în regiune.
În SUA, drepturile pentru zăcăminte aparţin de obicei proprietarului terenului aflat la suprafaţă şi de aceea asemenea proprietari găsesc în aceasta un bun stimul pentru desfăşurarea lucrărilor de căutare a zăcămintelor. În Europa, astfel de zăcăminte aparţin de obicei statului, fapt pentru care proprietarii nu sunt prea entuziaşti în privinţa descoperirii pe terenurile lor a unor zăcăminte.
În afară de aceasta, în Europa lipseşte acea infrastructură atât de necesară pentru extragerea gazului: în SUA există peste o mie de sonde, în timp ce în Europa – mai puţin de o sută.
În sfârşit, tehnica şi tehnologia pentru extracţia gazului au fost descoperite de companii americane, de aceea tocmai ele vor deveni lider în acest domeniu în Polonia, iar acest lucru stârneşte deja dispute şi contradicţii în ţară. Astfel, liderul partidului conservator Dreptate şi Justiţie, Jaroslaw Kazcynski, a formulat deja atenţionări în legătură cu predarea zăcămintelor naturale ale ţării în mâinile străinilor, care vor face din ele bani, fără să-i lase nimic Poloniei.
