» Dupa 13 ani in care a fost cercetator la mari universitati ale lumii, Daniel Funeriu candideaza pentru un loc de europarlamentar.
» La varsta de 35 de ani, Daniel beneficiaza la Universitatea din München de o bursa in valoare de doua milioane de euro din partea UE.
» "Un europarlamentar care are probleme cu engleza, care se sterge la gura cu manseta nu va reusi sa inspire incredere si respect."
Nascut in apropierea Curtii Regale de la Savarsin, Daniel Funeriu a cunoscut asprimea vietii la 5 ani, cand si-a pierdut mama intr-un accident rutier. La 17 ani, in timp ce tonalitatea grava a Europei Libere razbatea intre peretii casei bunicilor, a decis sa fuga din tara. Cu prilejul unei excursii, fara sa spuna nimic familiei, a ramas ilegal in Franta. In timp ce familia era anchetata de Securitate, Daniel isi incepea exercitiile de supravietuire: paznic intr-un internat francez, chelner intr-un restaurant, meditator de ocazie. La 28 de ani, era doctor in chimie. Pasiunea pentru stiinta l-a purtat in SUA si ulterior in Japonia, unde a fost liderul unui proiect de cercetare de anvergura. In urma cu un an, Uniunea Europeana i-a oferit doua milioane de euro pentru constituirea unui grup de cercetare. La Universitatea Tehnica din München, Daniel Funeriu urmareste descoperirea unor medicamente pe baza analizelor efectuate asupra complexitatii biologice la nivel molecular.
» "Romania libera": Ai fugit din Romania la 17 ani, in 1988.
Daniel Funeriu: Ati spus foarte bine, am fugit din Romania, nu de Romania. Facusem o pasiune pentru chimie, am ajuns in lotul olimpic national, am avut ocazia sa calatoresc in strainatate si am ramas, singur, in Franta. Asta era in 1988, terminasem clasa a XI-a. Atunci, plecarile erau ireversibile, dar erau privite ca o eliberare. Chiar daca sufeream o serie de privatiuni, nu numai bunastarea economica din Vest m-a atras. Eram convins ca bogatia cea mai mare este sa inteleg mersul lumii in profunzime.
» Este un handicap ca vii de afara?
D.F.: Eu il vad ca pe un avantaj. A trecut epoca retoricii salamului cu soia. Dincolo de faptul ca am avut ocazia sa cunosc, in detaliu si la toate nivelurile, mecanismele si rotitele sistemelor din Europa de Vest, SUA si Japonia, dincolo de faptul ca ma simt acasa pe o jumatate din glob, ceea ce cred ca poate sa dea greutate actiunilor mele este faptul ca nu sunt tributar nici unei retele de relatii sau grup de interese. Nu poate sa-mi conteste sau sa-mi confiste nimeni ceea ce am realizat pana acum. Faptul ca am o cariera independenta de ascensiunea sau decaderea din politica ma va face sa nu tin niciodata cu disperare de o functie daca voi avea vreuna vreodata.
» Cum ai luat decizia de a intra in politica?
D.F.: Cred in actiuni structurate si bine cantarite si nu cred in actiuni sporadice, in reactii viscerale. Acum incepe sa existe o masa critica de oameni capabili, bine pregatiti, impreuna cu care sper ca voi putea sa construiesc ceva solid si consistent. Inca un motiv: acum se cauta in Romania solutii pentru care prezenta mea reprezinta un raspuns. O implicare in probleme care sunt in afara domeniului meu de competente, doar de dragul "bagarii in seama", ar fi fost sortita esecului. O implicare prea timpurie m-ar fi putut rapid transforma intr-o versiune balcanica a lui Don Quijote, care se bate cu morile de apa de pe Dambovita.
» Te-ai intors, desi miscarea tinerei generatii este spre Vest.
D.F.: Nu m-am intors la propriu, inca. Este adevarat ca sunt sapte zile pe luna la Bucuresti, de care sunt separat de doar doua ore de avion. Uneori vin dimineata si plec seara daca este necesar. La 35 de ani, nu mai sunt chiar atat de tanar. Unii, la aceeasi varsta, au reusit sa urce politic si sa se si compromita iremediabil.
» Ce te-ar putea determina sa iesi din politica?
D.F.: In afara visului din copilarie de a deveni padurar, nu am fost pus in situatia sa renunt la nici un obiectiv pe care mi l-am fixat. Nu am de gand sa progresez ascunzandu-ma dupa poalele protectoare ale listelor electorale, ale formelor fara continut si nici sa fiu o primadona care isi ascunde ochii in fata vulgaritatii. Realitatile trebuie luate ca atare, iar, daca ele nu ne convin, este datoria noastra sa cream alternative. Nu impartasesc atitudinea celor care sunt oripilati, de exemplu, de ascensiunea lui Becali. Noi, ceilalti, trebuie sa prezentam modele alternative, reale si serioase, in care romanii sa creada, in care sa se regaseasca.
» Unii te-ar putea eticheta drept sinucigas…
D.F.: O cariera stiintifica nu poate fi judecata dupa cativa ani. O cariera stiintifica poate fi judecata de multe ori chiar si dupa ce nu mai suntem printre cei vii. Nu simt ca pe moment implicarea mea in Romania imi pune in pericol cariera stiintifica. In momentul in care nu voi mai putea face fata, voi pregati atent diminuarea unor activitati si voi alege. Celor care ma eticheteaza drept sinucigas le spun ca am in laboratorul meu zeci de otravuri mai puternice decat cianura si nu am fost tentat niciodata. In ceea ce priveste gandurile necurate, nu pot decat sa-i invit pe cei ce gandesc asa sa judece dupa faptele mele, si nu dupa faptele altora. Dar le inteleg si respect suspiciunea si mai ales inteleg ca scara la care au fost facute abuzurile din Romania il indreptateste pe orice cetatean sa fie banuitor.
Cum ai convinge un tanar sa se implice in politica?
D.F.: I-as spune trei lucruri. L-as intreba daca el considera ca aceasta tara i-a dat ceva si daca, in virtutea acestui fapt, nu simte si el nevoia, la randul lui, sa ofere ceva in schimb. Al doilea lucru: l-as intreba daca nu a fost revoltat de fiecare data cand a simtit, in strainataturi, ca e tratat prost pentru ca e roman si daca acest lucru nu i-a dat ambitia sa participe la reconstructia unei tari ai carei tineri sa poata pasi in lume demni, cu fruntea sus! In sfarsit l-as intreba: ai parasit Romania sau un sistem profund putred? Eu unul am fugit de sistemul comunist, si nu de Romania. Cat sa mai astept sa se schimbe ceva daca eu insumi, dupa puteri, nu pun umarul?
BIOGRAFIE
» 1971: Daniel Funeriu s-a nascut in Arad
» 1989: absolvent al "Lycée International des Pontonniers"
» 1991: Grande Ecole – Institutul de Chimie, Strasbourg
» 1995: asistent la Universitatea "Louis Pasteur" din Strasbourg
» 1998: doctor la Universitatea "Louis Pasteur"
» 1988-1989: conferentiar la College de France din Paris
» 1999-2002: cercetator stiintific la The Scripps Research Institute, California, SUA
» 2000-2006: lider de proiect in chimie biologica la "National Institute of Advanced Industrial Science and Technology", Osaka, Japonia
» 2006: Universitatea Tehnica din München
» 2007: Decide sa candideze pentru alegerile de europarlamentar din partea Partidului Liberal Democrat
PROPUNERE
» Guvernul oamenilor de stiinta
Daniel a fost de acord sa propuna cativa oameni neimplicati in politica pe care ii vede intr-un posibil guvern sau in administratie. Este vorba, deocamdata, de un simplu joc:
"Fiecare partid ar trebui sa-si construiasca o baza de resurse umane. Trebuie sa avem certitudinea ca orice schimb de regim politic nu ne va pune in situatia in care un ministru destructureaza ce a construit predecesorul sau. In educatie, aproape fiecare ministru a venit cu o "reforma" mai buna decat aceea a predecesorului, dar nimeni nu a reusit o reforma coerenta. Eu sunt activ in domeniul educatiei, asadar, am o «baza de nume» in aceasta bransa. Ma gandesc aici la Marius Andruh, Dragos Ciuparu, Cristinel Diaconu, Liviu Giosan, Razvan Florian, Eugen Stamate, Andrei Moroianu. Toti au reusit sa structureze ceva consistent in jurul lor. Marius Andruh a adunat langa el un nucleu foarte dinamic de cercetatori pentru a face stiinta de nivel mondial in Romania. Dragos Ciuparu a renuntat la o cariera stralucita la Yale pentru a se intoarce acasa, unde incepe sa se faca auzit in sistem. Liviu Giosan si Razvan Florian au meritul de a fi pus pe picioare asociatia Ad Astra, una dintre cele mai reusite exemple de organizatii nonguvernamentale din Romania. Eugen Stamate a structurat grupul Forumul Academic Roman, care a atras atentia asupra nepotismului universitar din Romania. Din pacate, cand compar prestanta, moralitatea si corectitudinea acestor oameni cu ceea ce exista in politica, nu pot decat sa ma gandesc ca va fi foarte greu ca ei sa fie atrasi in campul de gravitatie al vreunui partid politic."
"Inainte de Revolutie, eu am fugit de sistemul comunist, si nu de Romania"
R.L. Cum te vezi ca europarlamentar?
D.F. Munca unui europarlamentar implica o dubla responsabilitate: responsabilitatea de a reprezenta Romania in Europa si responsabilitatea de a reprezenta Europa in Romania. Un deputat european bine conectat, care vorbeste limbi straine mai mult decat "bonjour" si "thank you" si care este respectat poate sa initieze proiecte de colaborare economice sau culturale intre regiunea din Romania pe care o reprezinta si regiunile reprezentate de alti parlamentari europeni. Este foarte util ca Romania sa trimita la Strasbourg oameni care au trait in mediul european, oameni care se identifica, natural, cu acest mediu, si nu oameni care cunosc Europa magazinelor in care isi fac cumparaturi. Un parlamentar european reprezinta si Europa in regiunea sa de acasa. Noi avem un intreg domeniu de traditii de protejat. Nu am facut-o cu succes. Cum se face, de exemplu, ca spaniolilor nu le este interzisa corrida, pe care eu unul o gasesc ca fiind foarte cruda, iar noua ne este interzis sa ne taiem porcul asa cum o facem de secole si sa ne facem cativa litri de tuica?!
R.L. De ce candidezi?
D.F. Un deputat european care are probleme cu engleza si franceza, care se sterge la gura cu manseta de la camasa, care este obisnuit sa-si etaleze aroganta, costumele Armani si pixurile Mont Blanc nu va reusi sa inspire incredere si respect.
As dori sa mai subliniez un lucru, care a reiesit din discutiile mele cu cativa deputati europeni germani. Ei au observat ca noile tari membre confunda tineretea celor trimisi la Strasbourg cu amatorismul mascat prin arivism. Sub pretextul tineretii, sunt trimisi acolo baieti si fetite de oameni influenti, placuti la vedere si care cunosc mai bine cataloagele Christian Dior decat dosarele europene.
