Aflat într-o vizită privată în România, încă de săptămâna trecută, prinţul Charles a mers la o fabrică de producere a gemurilor şi siropurilor din comuna mureşeană Saschiz, înfiinţată în 2010. Proiectul susţinut de 16 investitori britanici reprezintă un model atât de valorificare a potenţialului local, cât şi de revigorare economică a unei localităţi confruntate cu lipsa altor resurse financiare.
Dincolo de politică, de care suntem deja „plini”, mai ales în acest an electoral, românii se întreabă adesea ce se face concret pentru oamenii din ţara asta. E o chestiune la care, în mod paradoxal, au răspuns 16 englezi, ajunşi la Saschiz, o comună cu 1.800 de suflete, situată la 20 de kilometri de Sighişoara. Altfel, comună săracă. Lumea de pe-aici trăieşte mai mult din ajutoare sociale. Puţini ajung să muncească la oraş. Saşii din localitate au plecat după 1990. Au rămas români, au apărut şi rromi. Destul de mulţi tineri prin zona asta. Englezii au văzut totuşi potenţialul, mai ales în jurul localităţii, pe câmpuri şi în păduri.
Flori de soc, coacăze, corcoduşe, mure, gutui, rabarbăr, salcâm – un adevărat paradis. Doar să mănânci fructele ca atare nu ajungea. Ar trebui să scoţi bani de pe urma lor. Aşa că în anul 2010 s-a făcut fabrica de gemuri şi siropuri în Saschiz, investiţia ridicându-se la 1,5 milioane de lei, în ceea ce acum poartă titulatura de „Transylvania Food Company”. Ce au vrut englezii să facă – produse ca la bunica, după reţete tradiţionale. Asta exclamă şi clienţii când gustă unul din cele 23 de produse care se fac acum aici, dintre care 13 gemuri, cinci siropuri, zacuscă şi patru varietăţi de miere. „E ca la bunica”, spune Jim Turnbull, cel mai important dintre cei 16 investitori britanici.
Flori de soc pentru medicamente
Directorul fabricii este însă român, biotehnolog de meserie, pe numele său Andi Mihai. Soţia lui are aceeaşi meserie şi lucrează tot aici. Andi spune că încă din timpul facultăţii a stat în Marea Britanie, a lucrat acolo şi a învăţat din mentalităţile englezilor – lucrul bine făcut, o creştere în trepte, eficientă, a unei afaceri, dar nu numai atât, ci mai ales să ajuţi şi comunitatea în mijlocul căreia ai făcut o fabrică, în aşa fel încât toţi să câştige. Asta se face şi la Saschiz, zice Andi. Totul a început cu discuţia între investitori şi autorităţile locale. Nu numai din Saschiz, ci şi în comunele învecinate. Trebuie să culegi flori şi fructe din natură. Asta înseamnă să intri pe pământul oamenilor. A mers totul şnur. Pe urmă să nu uităm că aici e un sit Natura2000. Trebuie să respecţi normele stricte de protejare a terenurilor, fără folosirea de chimicale, fără mecanizarea agriculturii.
Altă treabă importantă – comuna Saschiz e într-un sit mondial patronat de UNESCO. Deci clădirea noii fabrici trebuia să se integreze în peisajul urbanistic local. S-a obţinut şi acordul Comisiei Române pentru Monumente Istorice. Au fost înfiinţate 14 centre de colectare a florilor şi fructelor, atât în Saschiz, cât şi în alte sate din imediata vecinătate. Oamenii se duc practic şi culeg din natură, ceea ce până acum lăsau la voia întâmplării. Şi sunt destui oameni, 1.000 la număr, din Saschiz şi din alte sate, care se duc la cules, vin la centrele de colectare, predau marfa, încasează banii. Acum, de pildă, e sezonul socului. Pentru un kilogram de flori de soc primeşti câte doi lei. Interlocutorul meu, directorul fabricii, îmi spune de o femeie care a încasat 50 de lei. A văzut cu ochii lui scena asta. Femeia era împreună cu copilul ei, în curtea centrului de colectare din Saschiz. Acolo, pe loc, femeia a făcut lista pentru cumpărături, ce avea ea nevoie să pună pe masă. „Sunt lucruri care te mişcă sufleteşte”, exclamă Andi. Din flori de soc îţi asiguri şi medicamentele, cum face o bătrână din localitate, care se duce la cules, ia banii şi îşi completează astfel pensia.
O fabrică pentru binele comunităţii
Oamenii de aici au învăţat să folosească tehnologia de ultimă oră din fabrică. Au trecut prin cursuri de calificare. Ideea englezilor a fost cât se poate de clară – forţa de muncă trebuie să fie numai din rândul localnicilor. Deja sunt şase oameni care lucrează aici, cu carte de muncă. Alţi şase vor fi angajaţi în viitorul apropiat. Printre cei angajaţi sunt oameni care au acasă câte doi-trei copii. Producţia fabricii se ridică în acest moment la 152.000 de litri. Atenţie, producţie lunară! Sucuri şi gemuri. Prima oară, în 2010, s-a început cu 19.000 de litri de suc din flori de soc. Aşa s-a încercat piaţa britanică. Iar clienţii de acolo au fost încântaţi. Beneficiarii fabricii se vor înmulţi şi ei, spune directorul. Este vorba de culegătorii de flori şi de fructe – dacă acum sunt 1.000, peste trei ani vor fi 3.800 de oameni, conform previziunilor. Localnicii se gândesc deja în mod serios că pământul lor poate să „găzduiască”, de acum încolo, plantaţii de coacăze, de gutui, de corcoduşe, dacă au desfacerea asigurată. Pentru dulceţuri e nevoie de zahăr. „Am considerat că trebuie să cumpărăm zahăr de la o fabrică din România, nu să aducem din import, tot pentru susţinerea producţiei autohtone”, arată directorul Andi Mihai. Cât de curând vor fi scoase pe piaţă două noi sortimente – gem de caise şi miere din flori sălbatice.
Producţia nu ia doar calea magazinelor din Marea Britanie, ci se duce şi în magazine din România, dar sunt vizate şi alte ţări europene.
Prinţul Charles, la el acasă, în Saschiz
Oaspete de seamă a fost, săptămâna trecută, la Saschiz, chiar în fabrica de gemuri şi sucuri, însuşi prinţul Charles, venit să vadă ce au realizat în acest loc compatrioţii săi. A urmărit cu atenţie cum se prepară siropul de soc. Se poate spune că prinţul a fost la el acasă, de vreme ce are două proprietăţi în această zonă. A gustat din produsele fabricii şi a fost încântat. Se ştie bine că moştenitorul Coroanei Britanice sprijină de mai mulţi ani valorificarea resurselor locale, mai ales în privinţa obţinerii diverselor produse alimentare, în Saschiz. Tocmai ideea asta este de remarcat, ca model aplicat în acest loc de englezi, anume că nici pomeneală să spunem despre România că ar fi o ţară săracă. „Ce s-a realizat la Saschiz este un model care poate fi replicat şi în alte părţi ale României, pentru valorificarea resurselor din zonele respective, cu implicarea directă a comunităţilor din acele zone”, e convins Andi Mihai. Că e vorba de fructe, de carne, de lapte sau de alte materii prime din care se pot obţine produse finite. Important e să descoperim aceste bogăţii… 
Prinţul Charles, în vizită la preşedintele şi premierul României
Încă de miercurea trecută prinţul Charles a sosit în România, într-o vizită privată, începută în judeţul Mureş. Înaltul oaspete a sosit în ţara noastră la scurt timp după încheierea ceremoniilor prilejuite de Jubileul de Diamant al Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Moştenitorul Coroanei Britanice a avut un program destul de încărcat în ţara noastră, vizitând localităţile Apold, Daia şi Saschiz. La Daia a vizitat o plantaţie de flori a unei fundaţii care promovează biodiversitatea. Oaspetele nu s-a întâlnit cu nici un reprezentant al autorităţilor locale, în condiţiile în care săptămâna trecută au fost alegeri în România. Ziua de ieri a fost dedicată întâlnirilor la cel mai înalt nivel, prinţul Charles având întrevederi atât cu preşedintele României, Traian Băsescu, cât şi cu premierul Victor Ponta. Din greşeală, şeful statului l-a felicitat pe oaspetele său pentru „împlinirea vârstei de diamant a mariajului dintre Regina Elisabeta a II-a şi Prinţul Filip”. Noroc că această frază a fost rostită de preşedinte în limba română, arată Mediafax, în timp ce traducerea a exprimat cu exactitate evenimentele de la Londra.
Cifrele unei afaceri benefice
2010 – anul în care au fost puse bazele fabricii de gemuri şi siropuri din Saschiz.
1,5 milioane de lei
este valoarea investiţiei.
152.000 de litri de sucuri şi gemuri se produc lunar în această fabrică.
23 de produse sunt obţinute aici, dintre care 13 gemuri, 5 siropuri, 4 varietăţi de miere şi zacuscă.
16 investitori britanici
au contribuit la acest proiect, cel mai important fiind Jim Turnbull.
14 centre de colectare
au fost deschise în Saschiz şi în împrejurimi.
1.000 de oameni din Saschiz şi din alte sate învecinate strâng flori şi fructe şi le dau la fabrică.
Prinţul Charles a văzut cum o investiţie britanică poate să revigoreze un sat tradiţional din România. FOTOgrafii andreea bell
