14.1 C
București
sâmbătă, 23 octombrie 2021

Aniversarea de 20 de ani a unei fortăreţe a limbii române în Transnistria. Gimnaziul din satul Corjova. Povestea unei comunităţi unite în jurul unui ideal

Sala de sport respiră din fiecare colţişor. Elevi şi profesori. Părinţi. Lacrimi. Flori. Costume populare. Este intonat imnul de stat al Republicii Moldova. Au urmat dansurile populare specifice acestui loc. Limba română răsună din fiecare vers pe care elevii îl spun în faţa adunării. Amintind de marii poeţi ai României. Un tort frumos ornat pe care scrie „Gimnaziul Corjova, 20 de ani de demnitate naţională”. Aceasta a fost atmosfera unui moment special, din satul Corjova, raionul Dubăsari.

Ca să înţelegeţi mai bine unde se află acest loc şi în ce condiţii îşi duc viaţa oamenii de aici, trebuie menţionat că satul se află în stânga Nistrului, în zona controlată de regimul separatist de la Tiraspol. La festivitate au fost prezenţi toţi profesorii celor opt şcoli româneşti din Transnistria. Şi în plus părinţii elevilor din satul Corjova. Pentru care a învăţa în limba lui Eminescu este, zi de zi, dovada unui curaj ieşit din comun.

Satul care a luptat pentru limba română

Localitatea are aproape 3.000 de locuitori. Se află aproape de Nistru. Aici are loc un eveniment special, în 1995. Lumea decide ca în şcoala satului limba română să fie cea în care copiii trebuie educaţi. Era o hotărâre extrem de periculoasă, cu atât mai mult cu cât încă din 1992, după sângerosul război, în stânga Nistrului se instalase administraţia rusofilă de la Tiraspol. Cea care împuşcase, la propriu, literele româneşti de pe tabla şcolară, încă din timpul conflictului armat. Cea care scosese cărţile româneşti din şcoli şi le dăduse foc, în stradă. Localnicii nu ezită, iar un merit important în acest sens îl are, în toată această perioadă, directorul Gimnaziului, profesorul Constantin Sucitu. Şcoala a intrat sub autoritatea Ministerului Educaţiei de la Chişinău, la fel ca şi celelalte şapte instituţii româneşti din Transnistria. Dar asta nu poate să elimine presiunile la care, an de an, sunt supuşi dascălii şi elevii.

Şcoala ameninţată cu transformarea în sediu de miliţie

Metodele de şicanare ale administraţiei separatiste sunt cele mai diverse. Ca profesor, nu ai plătit impozit către “statul” nistrean. Eşti pasibil de amendă. Sau clădirea şcolii aparţine administraţiei locale şi atunci trebuie să fie plătită o chirie, evident în sumă exorbitantă. Cu cinci ani în urmă, chiar în prima zi de cursuri a noului ciclu de învăţământ, curtea Gimnaziului din Corjova este invadată de miliţieni, care căutau, chipurile, bombe. Ei au venit cu o stratagemă absolut ciudată. Cică terenul ar fi fost minat. Anul trecut, altă problemă. De data asta, miliţia locală dorea să îşi mute sediul chiar în clădirea şcolii. Elevii şi profesorii urmau să fie evacuaţi. Nu ar fi fost prima oară când limba română era eliminată în acest fel. Au mai fost cazuri în Transnistria, cu şcoli transformate peste noapte în cârciumi sau pur şi simplu rămase ale nimănui, cu zidurile bătute de vânt.

Nucul continuităţii

Nici azi nu e voie de la „stăpânirea” separatistă ca imnul de stat al Reapublicii Moldova să fie intonat în curtea şcolii. Nu contează câtuşi de puţin că Transnistria e parte a teritoriului acestui stat, a cărui capitală unică este Chişinău. Acesta e motivul pentru care ceremonia de sâmbătă, 17 octombrie 2015, nu putea să aibă loc altundeva decât în sala de sport. Să se audă cât mai puţin, sau deloc, din spatele zidurilor, limba română. Dar toată suflarea satului a fost totuşi în şcoală. Aşa că afară era oricum pustiu. Ceva totuşi se petrece şi în grădina şcolii. Este sădit un nuc, ca semn al continuităţii, în timp ce directorul Constantin Sucitu spune asistenţei că şcoala aceasta va rezista, că profesorii nu vor renunţa niciodată la limba română. Lumea adunată în jurul acestui nuc pare a face un scut în jurul ideii ca şi la anul, şi peste zece ani, dar şi mult mai târziu, nimic să nu se schimbe.

„Uniţi la bine şi la rău, ca o mare familie”

Unul dintre participanţii la ceremonie a fost profesorul Ion Iovcev, directorul Liceului „Lucian Blaga” din Tiraspol. Din vorbele sale înţeleg cât de frumos, şi mai ales plin de emoţie, a fost acest eveniment. ”Meritul pentru funcţionarea Gimnaziului din Corjova este al profesorilor şi părinţilor, şi în primul rând al neobositului şi neînfricatului director Constantin Sucitu. Un luptător pentru dreptul copiilor de a studia în limba română. La această ceremonie au fost profesorii tuturor şcolilor româneşti din stânga Nistrului. Uniţi la bine şi la rău, ca o mare familie“, povesteşte profesorul Iovcev.

Şicanele nistrenilor asupra Liceului “Lucian Blaga”

Dacă tot a venit vorba de Liceul “Lucian Blaga”, trebuie spus că şi aici presiunea împotriva limbii române continuă. De la începutul acestui an şcolar, curtea liceului din Tiraspol a fost umplută cu rable ale unor autobuze. Caroserii aşezate pur şi simplu pe butucii. Administraţia locală transformă astfel perimetrul în depozit. Ba şi în garaje unde cică vor fi ateliere de reparaţii. Evident, în baza faptului că şcoala este chiriaşă pe un teren unde stăpânirea face ce pofteşte. Şi dacă asta nu era de ajuns, atunci, mai nou, administraţia locală pune beţe în roate unui nou contract de închiriere. Cel vechi a expirat pe 9 octombrie. Liceul ar avea, spun separatiştii, datorii mai vechi, la chirie, pe care trebuie să le achite. Până nu se plăteşte din urmă, nu va fi încheiat un nou contract. Sumele sunt însă umflate din condei, în mod artificial, mi se explică, fără să se mai ţină cont de ce scrie pe hârtie. Datoriile devin astfel un mod de presiune asupra profesorilor şi elevilor, pentru că nu ştii dacă mâine vei mai putea să intri în clădirea pentru care nu ai o nouă înţelegere parafată. Dar deja românii de aici nu se mai miră de nimic. Sunt învăţaţi cu toate şicanele. Nu o dată profesorul Iovcev îmi spunea că nu dă înapoi sub niciun motiv. Nici colegii lui, nici elevii, nici părinţii lor.

Ultima oră
Pe aceeași temă