Se împlinesc 50 de ani de la aselenizarea sondei Viking 1 pe Marte, una dintre cele mai importante misiuni din istoria explorării spațiale, ale cărei rezultate continuă să stârnească dezbateri în comunitatea științifică privind posibilitatea existenței vieții pe Planeta Roșie.
La 20 iulie 1976, modulul de aterizare Viking 1 a ajuns în regiunea Chryse Planitia, iar câteva luni mai târziu, pe 3 septembrie, Viking 2 a aterizat în Utopia Planitia. Fiecare misiune a inclus un orbiter și un modul de aterizare, care au efectuat primele analize directe ale solului marțian.
Printre principalele obiective s-a numărat căutarea unor semne de viață. Modulele au colectat primele probe de sol de pe Marte și le-au analizat cu ajutorul mai multor instrumente științifice, inclusiv un cromatograf de gaze combinat cu un spectrometru de masă (GCMS), conceput pentru a detecta molecule organice considerate esențiale pentru apariția vieții.
După analizarea datelor, majoritatea cercetătorilor au concluzionat la acea vreme că experimentele nu au găsit dovezi ale existenței vieții pe Marte.
Dezbaterea continuă după jumătate de secol
Ben Clark, membru al echipei științifice Viking și cercetător la Space Science Institute din Colorado, spune că misiunea a inclus trei experimente diferite pentru detectarea activității biologice în solul marțian.
Două dintre acestea au oferit rezultate în general negative, însă al treilea, experimentul Labeled Release, a produs un răspuns pe care unii cercetători l-au considerat compatibil cu existența microorganismelor.
VEZI ȘI – Premieră în spațiu: astronauții au realizat primele radiografii de calitate direct pe orbită
Astrobiologul Gilbert Levin, creatorul acestui experiment, a susținut până la moartea sa, în 2021, că Viking a detectat, de fapt, viață microbiană pe Marte.
Totuși, numeroși oameni de știință au pus rezultatele pe seama reacțiilor chimice produse de anumite minerale din solul marțian. În plus, instrumentul GCMS nu a identificat molecule organice, argument care a contribuit decisiv la concluzia că mostrele analizate nu conțineau forme de viață.
Clark afirmă însă că există întrebări legate de metodologia experimentelor. De exemplu, acestea nu au folosit hidrogen, deși anumite microorganisme de pe Pământ utilizează această substanță ca sursă de energie.
Descoperirile recente readuc întrebările în prim-plan
Potrivit lui Clark, unele descoperiri realizate în ultimii ani de roverele aflate pe Marte au identificat molecule organice și așa-numitele „reduction spots”, formațiuni geologice pe care unii cercetători le interpretează drept posibile indicii ale unei activități biologice din trecut.
Alți specialiști consideră că eventualele forme de viață s-ar putea afla la câțiva centimetri sub suprafață, în zone unde există încă gheață.
Astrobiochemistul Steven Benner, director al Foundation for Applied Molecular Evolution, susține că rezultatele misiunii Viking au fost interpretate greșit și că experimentele ar fi putut detecta aproximativ 1.000 de microorganisme pe gram de sol, un nivel comparabil cu cel întâlnit în unele medii extreme de pe Pământ.
În opinia sa, concluziile formulate în urmă cu cinci decenii au fost influențate prea mult de consensul științific al vremii, iar această interpretare a rămas dominantă până în prezent.
Importanța arhivelor Viking
Rachel Tillman, fondatoarea proiectului nonprofit Viking Mars Missions Education and Preservation Project, consideră că păstrarea tuturor datelor obținute de misiunile Viking este esențială.
Potrivit acesteia, fiecare observație reprezintă o piesă dintr-un puzzle mult mai amplu privind evoluția planetei Marte, iar atât succesele, cât și eșecurile tehnice pot contribui la dezvoltarea viitoarelor misiuni spațiale.
La jumătate de secol de la aterizarea Viking 1, întrebarea care a stat la baza misiunii – a existat sau există viață pe Marte? – rămâne fără un răspuns definitiv, iar datele colectate în 1976 continuă să fie analizate și reinterpretate de cercetători.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube.
