Banca elveţiană UBS a anunţat ieri că va plăti o amendă de 1,4 miliarde franci elveţieni (1,1 miliarde euro) în scandalul Libor, după un acord cu autorităţile americane, britanice şi elveţiene. Totodată, a precizat că se aşteaptă la o pierdere în trimestrul IV din cauza litigiilor.
În cadrul acordului cu autorităţile americane, britanice şi elveţiene, UBS a acceptat să-şi recunoască vinovăţia ca răspuns la acuzaţia de fraudă pentru filiala sa niponă. Suma globală de 1,4 miliarde franci elveţieni include amenzi de 160 milioane, care vor fi plătite autorităţilor britanice şi de 1,2 miliarde Departamentului american de Justiţie. Banca va plăti alte 59 milioane franci elveţieni autorităţii de supraveghere a pieţelor elveţiene, Finma, care a ordonat confiscarea beneficiilor realizate în mod neadecvat. Potrivit Financial Times, „trei duzini de bancheri şi angajaţi de rang înalt vor fi implicaţi în presupusa coluziune de fixare a ratei de interes Libor, atunci când UBS va ajunge la un acord cu reglementatorii globali, mai târziu, în cursul săptămânii”. UBS a recunoscut faptele şi se pregăteşte de sancţionarea vinovaţilor.
„London Interbank Offered Rate”, sau Libor, defineşte rata la care băncile îşi împrumută bani, dar este şi referinţă pentru numeroase produse financiare. Cu cât Libor este mai mare, cu atât împrumutul devine mai scump şi deci băncile câştigă mai mulţi bani. Or, există bănci care fixează ele această rată interbancară.
Practic, Asociaţia băncilor britanice este cea care primeşte zilnic de la 20 de mari bănci nivelul ratei la care acestea împrumută bani şi elimină din eşantion un sfert din valorile prea ridicate şi un sfert din valorile cele mai slabe pentru a calcula media valorilor restante. Aceste rate monetare declarative sunt menite să reflecte sănătatea sectorului bancar şi scapă de orice control din partea organismelor de reglementare. Anual, se schimbă 366.000 miliarde euro pe baza acestor taxe care servesc de referinţă atât pentru creditele acordate particularilor şi întreprinderilor, cât şi pentru CDS (credit default swap) şi alte produse derivate complexe.
Trucarea ratei
Traderii băncii Barclays au înţeles că aveau o şansă să câştige bani în mod facil. Logica era simplă – dacă puteau creşte sau scădea cu câteva puncte rata dobânzii pe care banca lor o supunea Asociaţiei băncilor britanice şi Federaţiei bancare europene, puteau să şi prevadă orientarea Libor şi să parieze pe pieţe fără a risca. Patru ani, 14 traderi instalaţi la New York, Londra şi Tokyo au cerut interlocutorilor lor înţelegători să manipuleze ratele Libor şi Euribor.
În Marea Britanie a fost deschisă în vară o anchetă penală privind acest scandal de manipulare a ratei dobânzii, anchetă condusă de Oficiul britanic de luptă contra delincvenţei financiare. În colimator se află Barclays, HSBC, Citigroup, Royal Bank of Scotland şi UBS. Barclays a fost prima care a admis că a manipulat ratele interbancare Libor şi Euribor în timpul crizei financiare între 2005 şi 2009.
După Marea Britanie, a fost rândul SUA să pregătească acţiuni penale şi, potrivit New York Times, 12 instituţii sunt implicate, printre care Citigroup şi JP Morgan şi traderii lor. Ancheta justiţiei federale americane se adaugă celei a Autorităţii de reglementare financiară, SEC. În Europa, autorităţile de reglementare a pieţelor şi Comisia Europeană au lansat anchete la rândul lor şi mai multe bănci sunt suspectate că au manipulat Libor prin declaraţii false. Printre ele, băncile elveţiene UBS şi Credit Suisse, precum şi banca germană Deutsche Bank.
