“ Lucrurile merg într-o direcţie bună în România ca şi în majoritatea ţărilor din Europa Centrală şi de Sud-Est”, a declarat economistul Nouriel Roubini la formul Finance 2011 organizat de Forum Invest. Cunoscut sub supranumele de Doctor Doom, Roubini, a avut referiri mai optimiste asupra viitorului economic al României decât anul trecut când a ţinut un discurs la acelaşi forum financiar în care a sugerat că fără o ajustare semnificativă a cheltuielilor bugetare România riscă să ajungă chiar în incapacitate de plată.
Schimbarea de atitudine a lui Roubini nu este însă neapărat un semn bun în contextul în care toate previziunile sale ulterioare instalării crizei economice au fost infirmate de realitate. Printre altele, economistul american născut în Istanbul, prevedea desfiinţarea monedei euro până la jumătatea anului trecut, căderea burselor cu 50% sau intrarea in faliment a unor ţări ca Irlanda, Spania sau Grecia. Toate acestea s-au dovedit simple erori dacă nu chiar fabulaţii.
Mai aşteptăm cu euro
Analistul economic a mai spus că, în opinia lui, România nu va adera la zona euro în 2015, ci trebuie să mai aştepte un an sau doi pentru a asigura un cadru financiar şi economic sănătos şi a nu repeta cazul Greciei. Potrivit acestuia, dacă aderarea se va produce în 2015, presiunea asupra politicienilor pentru a continua reformele şi a adopta măsuri de austeritate va fi accelerată. “Este mai bine ca lucrurile să fie parcurse cu paşi mici, dar siguri. Faceţi acest lucru (n.r. aderarea la zona euro) când sunteţi pregătiţi “, a precizat Roubini.
Am fost aproape de infarct
Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a amintit miercuri că România a trecut printr-o perioadă extrem de dificilă în 2009 şi 2010. Potrivit oficialului băncii centrale, deşi nu au plecat sume semnificative de bani din România, intrările de capital străin au scăzut de la o medie de 16 miliarde de euro pe an în perioada 2005-2008 la doar 5 miliarde de euro pe an în 2009 şi 2010. Diferenţa a fost şnsă compensată de împrumutul de 20 de miliarde de euro luat de la Banca Mondhdială, FMI şi Comisia Europeană.
Schimbarea la faţă a lui Roubini: Opiniile pesimistului-optimist
Există o recuperare economică după o recesiune puternică. Recuperarea economică s-a transformat în expansiune economică în unele ţări.
Există riscul spargerii Zonei euro, mai mic decât în mai anul trecut, dat încă prezent.
Corporaţiile din economiile avansate sunt într+o situaţie bună, sunt foarte puternice. Au tăiat puternic din cheltuieli şi acum stau pe foarte mulţi bani + mii de miliarde de dolari.
Creşterea puterii financiare a economiilor emergente, nu este un efect temporar ci unul secular. Nu este doar cazul BRIC, ci şi a unor economii din EE, Asia de Sud Est, Africa, chia şi cea Sub-Sahariană.
Există multe locomotive ale economiei globale, dincolo de cele tradiţionale SUA şi Japonia.
Am putea intra în cercul virtuos al creşterii activelor şi a creşterii economice, faţă de cel vicios al căderii activelor şi economei.
O ţară ca Grecia cu 3% din PIB UE, a adus o corecţie de 20% în pieţele lumii.
În fiecare zi apare o nouă lebădă neagră în economia mondială.
Recuperarea economică în ţările emergente este mai degrabă în formă de U, înceată, faţă de modelul aşteptat V.
Creşterea economică va rămâne înceată în Europa, SUA, Japonia – economiile avansate – pentru ani următori, ca urmare a procesului de curăţare a bilanţurilor şi a procesului de reducere a datoriei.
Ţările ca Irlanda şi Spania au uns sitem bancar slab, ca urmare a spargerii bulei imobiliare. Grecia are probleme ca urmare a creditelor neperformante şi a expunerii mari pe obligaţiunile suverane.
Sunt ţări care şi-au pierdut competitivitatea cu ani în urmă. Producţia s-a dus în China, Asia, Europa Centrală şi de Est. Cuiul în sicriu a fost aprecierea puternică a euro din 2002 şi până acum.
Cum rezolvi aceste probleme ca să obţii o creştere economică sănătoasă? Este o problemă
Aceste ţări sunt insolvente. Să luăm Grecia. Chiar dacă ar face tot ce impune FMI, un plan draconic de ajustare fiscală de 10% PIB, Grecia ar avea o datorie pbulică de 160% din PIB care nu poate scădea. Argentina şi Rusia, ţări care au intrat în default, aveau o datorie de 50% PIB.
Poţi să faci o restructurare ordonată a datoriei, orientată spre piaţă. Pot să dea bonduri noi cu scadenţe extinse şi dobânzi mai mici. Lucrurile astea s-au făcut ordonat în mai multe cazuri.
Sunt mulţi care vorbesc despre căderea sistemului bancar din Grecia dacă se întâmplă o restructurare, despre contagiune. Sunt prostii. Nu e vorba despre default ci despre o restrucuturare ordonată. Riscul de contagiune în zona euro e limita. Portugalia şi Irlanda sunt deja tăiate de la pieţe. Ce se întâmplă cu Spania sau Belgia e altă poveste, dacă vor face reformele necesare vor sta conectate la pieţe. Dacă nu le vor face, şi în Grecia se face restructurare, vor pierde accesul la pieţe. Dar dacă nu fac nicio reformă vor pierde oricum accesul la pieţe. Irlanda şi Portugalia
Dând mai mulţi bani Greciei nu va rezolva problema. Va fi mama bailoutului. Sunt două opţiuni: fie restructurare, fie mărirea bailoutului cu 200-300 miliarde de euro, adică cumpărarea întregii datorii a Greciei şi finanţarea statului grec pentru următorii 10 ani.
În Irlanda este o altă problemă. Au luat toate datoriile băncilor în datoria publică, care a crescut de la 70% la 140% din PIB.
Elefantul mare din cameră este Spania: Too big to bail, to big to save. Spania vine după o serie de reforme pe care trebuie să le continue. Băncile trebuiesc recapitalizate, există riscuri politice. Dacă se iau măsuri, Spania ar putea păstra accesul la pieţe.
Nimeni de pe Marte nu va veni să slaveze structurile supranaţionale care salvează de la faliment statele: FMI, BCE.
Dacă nu poţi să ieşi prin creştere economică dintr-o problemă a datoriei, nu poţi să faci inflaţie, atunci trebuie să faci restructurare.
România merge într-o direcţie bună, dar reformele trebuiesc păstrate, procesul de ajustare fiscală trebuie continuat.
A fost o creştere a inflaţiei ca urmare a scumpirii petrolului şi a mâncării, care constituie cam jumătate din coşul de consum la românilor.
Ai nevoie de o monedă mai slabă pentru creştere şi de una mai mare pentru inflaţie. Mai e şi problema datoriei private în monedă străină.
Dacă sunt probleme în Grecia, Orientul Mjlociu, pe care nu le poţi controla, cel mai bun lucru pe care poţi să îl faci e să ai grijă de problemele tale.
Lucrurile merg într-o direcţie bună în România şi în alte ţări din regiune.
Europa se străduieşte să-şi reducă datoria, în timp ce SUA împinge problema mai departe. Anul viitor sunt alegeri. Republicanii nu vor taxe mai mari, democraţii nu vor cheltuieli mici.
Ţările BRIC sunt supraîncălzite, au probleme cu inflaţia şi există riscul de aterizare forţată. Problema inflaţiei este una importantă.
În economiile avansate, inflaţia de bază va rămâne stabilă, cele mai mari creşteri venind din preţurile volatile la carburanţi şi alimente. Productivitatea muncii a crecut mai mult decât salariile pe aceste piese.
Avem o injecţie masivă de lichiditate în sistemul financiar modial. QE1, QE2, stimuli fiscali, dobânzi aproape de 0. În Europa stimulii au început să fie retraşi ca urmare a presiunii pieţei.
Nu va fi QE3 pentru că 4 din noii membri ai boardului Fed sunt mai stricţi cu inflaţia.
Câtă rezistenţă este în consumul şi investiţiile private într-o lume în care statele au injectat lichiditate pe care sunt obligate să o retragă?
Acum 2-3 ani, statele aveau la îndemână toate armele pentru a inteveni: pârghiile fiscale, monetare, puteau să salveze bănci de la faliment. Acum nu mai au aceste arme la îndemână.
Problemele Greciei, Irlandei, Portugaliei nu sunt surprinzătoare. Defaultul Rusiei din 1998 a fost un eveniment surprinzător, căderea Lehman Brothers. Ce se întâmplă în Europa e ca un accident de tren văzut cu încetinitorul.
