Grecia a decis să combată serios evaziunea fiscală şi corupţia, două plăgi care erodează economia acestei ţări aflată practic în stare de faliment din cauza crizei datoriei publice, a cărei dimensiune uriaşă a dus la furtună financiară în întreaga zonă euro. Poliţia fiscală elenă, SDOE, şi justiţia şi-au înmulţit acţiunile contra fraudei fiscale şi corupţiei, vizând şi politicienii.
Zilnic, poliţia fiscală arestează mari evazionişti şi operaţiunile sunt relatate în media. Primele rezultate sunt deja vizibile – anul trecut, Fiscul a colectat 946 milioane euro din impozitele neplătite, faţă de un obiectiv iniţial de 400 milioane euro. Agenţii încep să facă „curăţenie” şi în mediile politice şi în prezent se află în detenţie fostul ministru al Apărării şi ex-vice-premier, Akis Tsochatzopoulos, 72 de ani, unul din fondatorii Pasok (socialist) în 1974 şi apropiat al fostului premier socialist Costas Simitis. Arestarea lui a fost consecinţa a doi ani de anchetă asupra tranzacţiilor sale imobiliare realizate sau dirijate de societăţi off-shore controlate de omul politic. Torcaso cu sediul în Cipru, Nobilis în Liberia şi Blue Bell, în SUA.
Afacerea a izbucnit în mai 2010, când două ziare elene, Kathimerini şi Proto Thema, au dezvăluit că o firmă-ecran a lui Akis Tsochatzopoulos a cumpărat pentru suma de un milion de euro o reşedinţă luxoasă în centrul Atenei. Numele înaltului responsabil al Pasok a fost evocat apoi în alte două mari afaceri de corupţie legate de achiziţionarea de material militar de la Siemens şi Ferrostaal. Magistraţii îl acuză pe Akis că după 1997 a primit peste 8 milioane de euro drept comisioane de la foşti angajaţi ai Ferrostaal. Poliţia fiscală estimează că acuzatul a depus milioane de euro în bănci europene, din care 16,2 milioane franci elveţieni plasaţi în Confederaţia elvetică. Au mai fost arestaţi şi trei dintre apropiaţi: un văr şi fost ministru, Nikolaus Zigras, implicat în funcţionarea celor trei societăţi off-shore şi care, prin achiziţii imobiliare de lux, a spălat banii acumulaţi de Akis din comisioane oculte din vânzările de armament, Efrosini Lambropoulu, expert contabil şi reprezentantul uneia din cele trei firme off-shore, şi Sachpatzidis Giorgios, om de afaceri.
Concret, aflat la închisoarea Korydallos din Pireu, Akis Tsochatzopoulos este acuzat că este în legătură cu o vastă reţea de spălare de bani şi suspectat că a încasat milioane de euro primite „pe sub masă” în cadrul contractelor de armament cât timp a fost ministrul Apărării. În principal, pentru contracte de achiziţionare a unui sistem rusesc antirachetă şi de submarine germane. Arestarea lui, prima a unui ministru în ultimele două decenii pentru astfel de afaceri, constituie o punere în discuţie a întregului sistem politic şi, potrivit unui analist, un mod de a spune că există şi alţi corupţi şi că toată lumea o ştie. „Era hoţ şi în plus arogant, pentru că îi convenea ca totul să fie fie văzut, afişând un mod de viaţă somptuos.”
„Templul corupţiei”
Pe Acropole, în apropierea Parthenonului, cariatidelor şi a teatrului lui Dionisos, de câteva săptămâni a apărut o nouă atracţie – somptuoasa reşedinţă a fostului ministru al Apărării, inculpat pentru evaziune fiscală şi spălare de bani, casa fiind numită de presă „templul corupţiei”. De altfel, el a fost arestat chiar în această locuinţă şi riscă zece ani de detenţie pentru corupţie şi spălare de bani.
Pe strada flancată de măslini şi pini, una dintre cele mai scumpe străzi din Atena şi loc de promenadă pentru greci şi turişti, rezidenţii declară că, „după Muzeul Acropole, casa ministrului corupt a devenit, din nefericire, al doilea loc de atracţie”. Presa elenă a relatat pe larg despre sumele uriaşe cheltuite pentru decorarea proprietăţii şi pentru călătoriile cuplului în străinătate.
Comisioane vs rigoare germană
Printre companiile care apar în actul de acuzare figurează Ferrostaal, filială a gigantului industrial german MAN, care ar fi plătit mită fostului ministru suma de 8 milioane euro în schimbul unei comenzi de patru submarine pentru marina greacă. Tsochatzopoulos, care neagă acuzaţiile, şi-a plasat averea într-un cont din Elveţia, apoi în companiile sale off-shore şi în final în bunuri imobiliare în Grecia.
Afacerea intervine pe fondul situaţiei politice interne tensionate din Grecia, unde populaţia este din ce în ce mai revoltată de austeritatea impusă de creditorii externi ai ţării, în special de rigoarea cerută de Germania, dar şi de clasa politică, pe care o acuză de corupţie şi incompetenţă. Syriza, partidul stângii radicale a lui Alexis Tsipras, care l-a criticat dur pe cancelarul german, Angela Merkel, şi a protestat contra planurilor de salvare internaţionale, s-a impus ca mare câştigător al ultimelor alegeri din 6 mai cu 16,8% din voturi. Syriza s-a plasat pe locul doi, în urma conservatorilor Noii Democraţii (ND, 18,9%) şi pentru prima oară în faţa socialiştilor din Pasok, al căror scor s-a prăbuşit la 13,2%. Un analist elen arată că sentimentul anti-troika (FMI, UE şi Banca Mondială) este adesea orientat contra Germaniei şi corupţiei politicienilor din ND şi Pasok. Iar implicarea Ferrostaal în afacerea Tsochatzopoulos aruncă paie pe foc.
În timpul procesului decis de Parchetul din München la începutul anchetei, în 2010, mai mulţi angajaţi ai societăţii germane au declarat că au distribuit în total 60 milioane de euro intermediarilor eleni, între care fostul ministru al Apărării. Ei au mai admis că au folosit metode similare pentru vânzarea altor submarine în Portugalia. Firma a fost amendată cu 140 milioane euro, dar a produs furie la Atena, considerându-se că Germania, al doilea furnizor de material militar al Greciei, după SUA, a ştiut să profite de cursa înarmării la care s-a angajat Atena de ani de zile, din cauza neîncrederii faţă de Turcia.
„Siemens gate”
Se ştie că Germania are o poziţie intransigentă faţă de situaţia financiară a Greciei, pe care o consideră că este responsabilă de toate problemele cu care se confruntă. Dar Suddeutsche Zeitung aminteşte că, în timp ce Grecia se afunda în criză, firme germane au făcut totul pentru a profita de situaţie cu contracte mai mult sau mai puţin umflate, obţinute dând mită de zeci de milioane de euro. Siemens a fost acuzată că a vărsat sume considerabile administraţiei elene după 1998, în special ministrului Apărării şi unui ministru de Interne, pentru a obţine contractul de vânzare a unui sistem de securitate la Jocurile Olimpice din 2004. Afacere numită atunci „Siemens gate”. În ianuarie 2011, premierul de atunci al Greciei, Georges Papandreu, a cerut firmei Siemens importante compensaţii în urma publicării unui raport parlamentar care estima prejudiciul la 2 miliarde de euro. Raportul parlamentar punea în cauză circa 15 miniştri socialişti şi conservatori. În cadrul negocierilor care durează de ani de zile, Siemnes a promis mari şantiere şi locuri de muncă în Grecia. În martie 2012, Kathimerini anunţa că autorităţile elene şi Siemens au ajuns la un acord, punând capăt unui diferend vechi de 10 ani, firma germană urmând a despăgubi statul grec cu suma de 170 milioane euro, sub formă de plăţi directe, investiţii şi ştergerea arieratelor elene. Este vorba de anularea a 80 de milioane de euro neplătite de partea greacă, plata unui ajutor de 90 milioane euro de către firma germană şi de o investiţie de 100 milioane euro în filiala sa din Grecia.
Soluţie considerată insuficientă de micile partide elene, devenite de neocolit în actuala instabilitate politică şi care cer ca Michalis Christoforakos, fost şef al Siemens Hellas (filiala din Grecia a societăţii germane), care dispune de un paşaport german, să fie judecat de un tribunal grec şi justiţia germană să publice lista politicienilor eleni care au fost mituiţi. Suddeutsche Zeitung estimează mita la 100 milioane euro. La Atena, zvonurile susţin că lista rămâne secretă pentru a permite Germaniei să oblige liderii Greciei să impună măsurile de austeritate. În 2009, Curtea constituţională germană a respins cererea de extrădare a lui Christoforakos. După alegerile din 6 mai, Tsipras i-a acuzat la radioul naţional pe Angela Merkel şi pe ministrul german de Finanţe, Wolfgang Schauble, că păstrează secretă mărturia lui Christoforakos pentru a ţine mai bine „în lesă politicienii greci”.
Raport Transparency
Un raport al Transparency International (TI) din anul acesta, realizat pe baza unui studiu, arată că în Grecia corupţia este endemică în sectoarele afacerilor, politicii şi media şi fenomenul ar putea afecta negativ relansarea pe termen lung în pofida ajutorului financiar extern venit din partea „troicii” FMI-UE şi Banca Mondială. Potrivit reprezentantului Greciei la TI, Costas Bakuris, „Grecia dispune de legi bune dar face foarte puţin pentru a le aplica. Legea este violată, ilegalul este legalizat şi angajamentele internaţionale de luptă contra corupţiei sunt ignorate”. Mai multe legi care au fost adoptate anulează altele care ar fi trebuit în mod normal să contracareze corupţia. De exemplu, arată TI, edificiile construite ilegal pot obţine un permis după ridicarea lor, conturile bancare pot fi validate fără verificarea impozitului şi mai multe agenţii guvernamentale au conturi în bănci speciale care nu pot face obiectul verificărilor. Sectoarele private, public şi judiciare au fost identificate de TI ca fiind cele mai problematice. Într-un sondaj realizat pentru UE în februarie, 98% din respondenţii greci au declarat că o problemă majoră o reprezintă corupţia şi 88% au menţionat că fenomenul face parte integrantă din cultura afacerilor în întreaga ţară.
Grecia depinde de celelalte state din zona euro pentru a rămâne solvabilă şi are dificultăţi de ani de zile de a-şi reforma economia şi a ieşi din recesiunea peofundă. Pentru a obţine ajutorul financiar extern, Grecia a trebuit să impună măsuri severe de austeritate şi să procedeze la reforme pe piaţa muncii şi în sectorul public. În lista corupţiei 2011 a TI, unde un loc fruntaş indică o problemă acută de corupţie, Grecia era clasată pe locul 80 din 183, în faţa unor state ca Arabia Saudită, Malayesia sau Namibia.
Grecii protestează de câţiva ani faţă de austeritatea impusă de guvernul elen la cererea creditorilor externi şi nemulţumirea s-a răsfrânt în primul rând asupra partidelor politice care au fost la guvernare. Rezultatul este incapacitatea Greciei de a se dota cu un guvern după alegerile din 6 mai – când nici o formaţiune nu a obţinut un procent care i-ar fi permis să alcătuiască un executiv stabil – dar şi incapacitatea partidelor de a forma o coaliţie de guvernare, forţând ţara să organizeze noi alegeri. Pe valul nemulţumirii populare, partidul de stânga, Syriza a ieşit pe locul doi prin promisiunile de a pune capăt măsurilor de austeritate.
Se apropie scrutinul din 17 iunie, dar scena politică este bulversată. Zilele trecute, conservatorii Noii Democraţii au anunţat că un mic grup disident condus de fostul ministru de Externe Dora Bakoyyannis a decis să li se alăture în vederea acestui scrutin crucial pentru viitorul ţării în zona euro. Liderii europeni estimează că dacă şi viitorul guvern va respinge aplicarea măsurilor de austeritate, nu vor avea altă opţiune decât să blocheze finanţările, ceea ce ar duce la ieşirea Greciei din zona euro.
În plan intern, s-a exacerbat naţionalismul, imigranţii, refugiaţii şi muncitorii clandestini fiind acuzaţi de toate relele dar în acelaşi timp yahturile continuă să se legene în porturi. Administraţia încearcă în van să identifice proprietarii, cei ce se ascund într-o reţea obscură de societăţi anonime, cu sedii în străinătate.
