Peisajul drumurilor care duc la Lunguletu are o caracteristica unica in timpul sezonului cartofilor: aglomeratie la fiecare doi-trei kilometri de dube si camioane cu numere din intreaga tara si de carute in care sacii cu cartofi stau stiva. Pe langa acestea, peisajul este populat de intermediari nervosi si plini de ghiuluri si de tarani cu mainile arse de pamant si de soare.
Cincizeci de bani kilogramul de marfa de cea mai buna calitate
Oamenii, cocosati de munca, accepta fara sa cracneasca preturile propuse de cumparatori. “Acum ii dam cu cel mult 40-50 de bani pe kilogram. Anul trecut a fost cam tot la fel la inceput si dupa cateva saptamani pretul a scazut la jumatate. Ei (intermediarii – n.n.) vin, aleg ce vor, platesc cat vor si pleaca. Se pricep la soiuri si vor de obicei Impala. Isi cam bat joc de noi la bani. Noi am muncit 6 luni, i-am irigat si castigam doar atat. Ei muncesc 2-3 ore si castiga 1 leu pe kilogram”, recunoaste cu naduf Virginia Neagu, proprietara unui hectar de teren pe care cultiva primavara cartofi si toamna varza.
Vremurile de acum patru sau cinci ani, cand cartoful se dadea cu 6.000-7.000 de lei vechi kilogramul, sunt privite de catre agricultori ca niste timpuri prospere. “Ehei, altele erau vremurile. Acum am ajuns sa traim de azi pe maine, de la sezonul cartofilor, la sezonul verzei. Nici daca ar face aici piata nu cred ca ar fi bine pentru noi, ci numai pentru cei care au suprafete mari. Noi, astia mici, am cam disparea”, spune Ioana Oprescu, o alta cultivatoare din Lunguletu.
Ai nimanui
Vestea ca din satul lor a fost ales acum ceva timp un consilier personal al ministrului Agriculturii, Gheorghe Flutur (poveste draga respectivului demnitar), a trecut aproape nebagata de seama de catre satenii din Lunguletu si este cvasi-ignorata de catre acestia. “Da, parca a fost unul luat la Bucuresti, nea Matei Barbu, dar pe noi asta nu ne incalzeste cu nimic. Fiecare isi vede de-ale lui si de binele lui. Noi ramanem cu ale noastre, ei cu ale lor. L-am vazut pe la televizor, dar pe aici nu s-a schimbat nimic”, mai spune Ioana Oprescu.
Cu sau fara consilier ministerial si cu sau fara integrare in UE, existenta invidiatului taran din Lunguletu pare sa continue inscrisa in acelasi ciclu: mai-iunie Ð cartoful timpuriu, iar prin octombrie Ð recolta de varza. Din vanzarea legumelor, taranul castiga insa cativa banuti, grosul incasandu-l rechinii pietelor.
