Kevin Rudd, fostul premier al Australiei (Australian Labor Party – de stânga) 2007 -2010, 2010- 2013
Fostul premier australian își începe articolul prin a avertiza cea mai puternică alianță de servicii secrete – Five Eyes – pe care îi și acuză voalat că nu ar fi informat cum trebuie și că și-au băgat nasul în politică. Totodată, Rudd sfârșește în a se contrazice, acuzând grupul deținut de Murdoch care editează Telegraph de implicare directă în susținerea lui Trump și aduce acuze jurnaliștilor Telegraph sau Fox News că fac propagandă – Five Eyes nu ar fi confirmat raportul scurs în Telegraph – sau că sunt aplaudacii lui Trump plătiți de Murdoch.
Opinia lui Rudd din Guardian, arată startul luptei feroce pentru viitorul locatar de la Casa Albă, ținând cont de faptul că vinovăția Chinei a fost pe larg expusă chiar de ziarul sub semnătura căruia Rudd îl atacă pe Murdoch.
Este interesantă această opinie, din perspectiva strategiei pentru împiedicarea câștigării unui nou mandat de către Trump. Rudd exprimându-și poziția că în fapt, artizanul tragicelor morți Covid-19 este Trump, cel care nu a știut cum să o gestioneze.
,,În democrațiile liberale, contează integritatea, imparțialitatea și profesionalismul agențiilor de informații. Acesta este motivul pentru care este esențial ca agențiile de informații să rămână îndepărtate, nu numai din dezbaterile politice ale zilei, ci și din deciziile politice pe care le pot lua guvernele individuale. Sarcina principală a comunității de informații este de a oferi o analiză brutal realistă asupra mediilor de amenințare cu care ne confruntăm, astfel încât guvernele să poată lua deciziile politice cele mai bine informate posibile pentru a ne păstra securitatea comună. Eșecurile comunității de informații dinainte de războiul din Irak, credibilitatea în mare parte a mass-mediei occidentale, precum și manipularea cinică a ambelor din partea clasei politice a vremii ne oferă o amintire accentuată a ceea ce poate merge radical greșit. La 8 septembrie 2002, New York Times a publicat unul dintre cele mai importante articole de știință ale acestui secol. Povestea din prima pagină, furnizată de administrația Bush, a susținut că Saddam Hussein și-a intensificat căutarea armelor de distrugere în masă prin achiziționarea de componente cheie pentru o armă nucleară. În Marea Britanie, „dosarul dubios” al guvernului Blair a agravat eroarea. John Howard a procedat la fel în Australia. Problema era că pur și simplu nu era adevărat. Acestea erau povești exagerate concepute pentru a înmuia publicul pentru ceea ce va deveni un război dezastruos.
Invazia Irakului în martie 2003 aruncă o umbră lungă. Sute de mii de oameni au fost uciși, mai întâi în invazie, apoi în haosul care a urmat, apoi în ascensiunea și căderea Statului Islamic. Acesta a întărit mâna Iranului atât în Irak, cât și în Siria. A contribuit la o ieșire masivă de refugiați din întreaga lume, un factor în renașterea extremei drepte în toată Europa. Și Washingtonul a petrecut aproape două decenii prins într-o dezordine făcută de mâna sa în Orientul Mijlociu, distrăgându-și mare parte din atenția sa de la ascensiunea regională și mondială a Chinei.
Minciunile au fost raportate ca fapte. Scepticii credibili au fost minimalizați, ignorați sau atacați ca „pacificatori” nepatrioți. Emoția de a dezvălui o mare „știre” a depășit datoria fundamentală a presei de a împiedica înșelarea publicului. Jurnaliștii care au crezut că se deplasează până la o amenințare iminentă pentru securitate s-au dovedit că lucrează în schimb împotriva intereselor lor pe termen lung. Și în toate acestea, mass-media Murdoch conducea ,,turma” în întreaga anglosferă ca suporterii neobosiți pentru război – și îi demoniza pe cei, ca mine, care s-au opus.
Acest lucru ne aduce la pandemia Covid-19 și la problemele de sănătate publică și economică pe care le-a dezlănțuit pe tot globul. Mărimea pură a pagubelor înseamnă că oamenii lumii au tot dreptul să știe cum a apărut acest lucru.
Însă toate aceste întrebări și dezbaterea paralelă despre mecanismul necesar acum pentru a efectua o anchetă internațională eficientă, avem brusc o declarație unilaterală a președintelui american și a secretarului său de stat că probele indică în mod copleșitor că virusul s-a scurs de la Institutul de Virologie Wuhan, unde s-au derulat proiecte de cercetare în diferite categorii de coronavirus provenite din lilieci. Aceștia susțin un „grad ridicat de încredere” în această teorie, invocând dovezi convingătoare, dar încă necunoscute – în pofida directorului american de informații naționale care a emis o rară declarație publică care disprețuiește această teorie.
,,Australian Daily Telegraph” al lui Rupert Murdoch titra în week-endul trecut „Știința nebună a Chinei – dosar bombă care expune cazul împotriva Republicii Populare”. Ziarul susține că a fost scurs un dosar de investigații de 15 pagini pregătit de „guverne occidentale” nenumite, cu privire la culpabilitatea guvernului chinez pentru focar. Deducția clară din raportul Telegraph este că documentul a fost pregătit de comunitatea de informații „Five Eyes” ( Cinci Ochi) care leagă serviciile de informații din SUA, Marea Britanie, Australia, Canada și Noua Zeelandă. Alți jurnaliști Murdoch, care au raportat din nou povestea, au declarat în mod expres că este un document Five Eyes. În timp ce articolul e departe de a preciza în mod explicit autorul documentului, ziarul continuă să detalieze o serie de acțiuni de investigație întreprinse de cei Cinci Ochi pentru a pune în valoare răspunderea statului chinez.
Cea mai critică parte a raportului ziarului Telegraph tratează diviziunile aparente ale comunității de informații mai largi cu privire la autenticitatea tezei „Scurgeri din laboratorul Wuhan”. Și aici, ziarul lui Murdoch devine explicit în afirmația că dosarul de cercetare Five Eyes ajută la validarea afirmației încă neprobată de Donald Trump și Mike Pompeo că virusul a fost „inventat” în laboratorul Wuhan. Articolul și poveștile asociate sunt întocmite cu raportări colorate despre cercetătorii chinezi cu privire la „virusul liliacului” – „bărbați lilieci”, „femei lilieci” și alte povești din peștera liliecilor din Wuhan. Cu toate acestea, după ce și-a exprimat orientarea politică în sprijinul lui Trump și Pompeo, povestea lui Murdoch caută cu atenție și în mod inteligent să-și acopere urmele, afirmând în mod repetat că nimic nu este încă dovedit cu privire la scurgerea din laborator.
Jurnalistul Murdoch în cauză, Sharri Markson, apare câteva zile mai târziu într-un interviu la postul de televiziune prin cablu a companiei Murdoch, Fox News. Intervievatorul este nimeni altul decât favoritul personal al lui Trump, Tucker Carlson, care împreună cu Sean Hannity sunt ,,aplaudacii-șefi ai-săi” în mass-media americană. În mod sigur, Tucker spune că dosarul „este cea mai substanțială confirmare a ceea ce am bănuit că am avut până acum” și că „pentru că este un efort multinațional cred că ar fi greu să-l respingem ca fiind un document politic”.
Adevărul este că, în această etapă, nimeni dintre noi nu știe definitiv dacă virusul provine din laboratorul Wuhan. Cel mai bun lucru pe care îl putem face este să acceptăm afirmația guvernului australian că aceasta supoziție are o probabilitate de 5%. Din punct de vedere politic, concluzia este că scurgerea acestui presupus dosar de informații Five Eyes către mass-media Murdoch din Australia, înainte de a fi revândut în audiența politică americană de către aceiași mass-media Murdoch, pare concepută pentru a susține afirmația lui Trump și Pompeo. Dar de această dată, cu factorul „autenticitate” adăugat al dosarului fiind „multinațional” și nu doar o scurgere obișnuită de la Casa Albă la Fox. Este vorba despre politica prezidențială a SUA.
În această campanie există trei aspecte: manipularea virusului de către Trump; cum să sape SUA din gaura economică indusă de virus; și cine poate fi cel mai tare pe China – Donald sau Biden”, deoarece republicanii caută acum să-și eticheteze adversarul democrat. Nu mai există nimic pe masă. Prin urmare, folosind o scurgere de informații care împinge culpabilitatea chineză, spălată printr-o țară străină, cu factorul de credibilitate de a fi un pretins produs Five Eyes, ajută cauza politică partizană. Și să fim lămuriți: Murdoch face o campanie deplină pentru Trump. Iată întrebări acum pentru guvernul australian și pentru potențialii parteneri ai Five Eyes. În primul rând, a fost acesta un produs „de inteligență”, sau a fost pur și simplu material open source derivat din informații din domeniul public? În al doilea rând, a fost un produs autorizat Five Eyes, sau doar a fost pregătit în SUA? În al treilea rând, cine l-a scurs, având în vedere că scurgerea unui astfel de material este o infracțiune – vezi cazurile lui Chelsea Manning și ale lui Julian Assange, care includeau eliberarea neautorizată pe scară largă a materialelor clasificate Five Eyes. A fost vreun ministru al guvernului australian complice în acest sens? Sau a fost implicată ambasada SUA la Canberra? Dacă guvernul australian este serios cu privire la protecția documentelor clasificate, atunci de ce nu a fost pusă în aplicare o anchetă completă a poliției? Sau guvernul se teme de ceea ce ar putea descoperi dacă, după cum probabil, scurgerea a fost determinată de interese politice și electorale din SUA. În măsura în care comunitatea australiană de informații a încercat să se distanțeze de „dosar” sugerează că nu dorește să fie în niciun fel atrasă de politica internă – fie australiană, fie americană. Se pare că comunitatea britanică de informații face același lucru. Este bun. Se pare că aceste instituții au învățat din fiasco-ul de război din Irak și despre abuzurile politice ale agențiilor de informații care au avut loc la acea vreme.
Dar la această întrebare, lecțiile amare ale Irakului par să se fi pierdut cu privire la Trump și la imperiul Murdoch care îl susține.
China are multe de răspuns, inclusiv originile finale ale virusului. Dar dacă afirmația lui Trump în saga laboratorului Wuhan în cele din urmă ajunge să fie respinsă, fie de Five Eyes, fie de informațiile americane în sine, atunci ironia este că câștigătorul politic net va fi China. Să ne aducem aminte de umilința când nu au fost găsite armele nucleare în Irak? Beijingul va încerca să se exonereze ca urmare a unei excesive prerogative prezidențiale – ajutat din nou de către mass-media Murdoch. Acesta este motivul pentru care cuvintele oricare agenție de informații sofisticate este prudentă în aprobarea concluziilor premature până când toate faptele sunt pe masă.” Își încheie Rudd articolul în cotidianul de orientare politică de stânga, The Guardian.
