Cel mai recent lungmetraj al lui Radu Mihăileanu, “La Source des Femmes”, are un buget de 8,8 milioane de dolari şi va fi coprodus de EuropaCorp, compania lui Luc Besson, Elzevir Films, şi de regizorul român, informează revista americană de specialitate Variety, monitorizată de Mediafax.
De asemenea, la producţie au fost cooptaţi Panache Prods., din Belgia, şi Indigo, din Italia. Cineart se va ocupa de distribuţie în Belgia, în timp ce BIM Distribuzione se va ocupa de piaţa italiană.
EuropaCorp se va ocupa de vânzările internaţionale ale peliculei. Canal Plus şi France Televisions au precumpărat drepturile asupra peliculei.
Pierre-Ange Le Pogam este producătorul din partea EuropaCorp.
Scenariul peliculei este scris de Radu Mihăileanu, împreună cu Alain-Michel Blanc, alături de care regizorul român a lucrat la “Concertul”.
Acţiunea filmului “La Source de Femmes” se desfăşoară într-un sat izolat, unde femeile îşi ameninţă bărbaţii că nu vor mai face sex cu ei dacă nu le aduc apă de la singura fântână din zonă, situată pe un deal îndepărtat. Filmările sunt programate să debuteze în octombrie, iar lansarea filmului va avea loc, cel mai probabil, în primăvara lui 2011.
Născut pe 23 aprilie 1958, la Bucureşti, Radu Mihăileanu este fiul unui jurnalist evreu, Mordechaï Buchman, care, după ce a evadat din lagărul de concentrare unde fusese deportat de nazişti, şi-a schimbat identitatea. Sub noul nume, de Ion Mihăileanu, el va scrie scenariul primului film al lui Lucian Pintilie, “Duminică la ora şase”, din 1965.
Radu Mihăileanu a părăsit România în 1980, îndreptându-se către Israel, pentru ca ulterior să se instaleze în Franţa. Educat la Institutul de înalte studii cinematografice (IDHEC), el lucrează, în anii ’80, ca monteur, apoi ca asistent de regie, mai ales alături de Marco Ferreri (“I love you”, 1985, şi “Y’a bon les blancs”, 1987), timp în care semnează şi câteva filme de scurtmetraj.
În 1993, Radu Mihăileanu filmează primul său lungmetraj, “Trahir”, care retrasează conflictele unui poet român disident din regimul stalinist. Însă cineastul dobândeşte recunoaşterea internaţională cu cel de-al doilea film, “Trenul vieţii/ Train de vie”, realizat cu finanţare franceză, belgiană, olandeză şi românească şi premiat la Veneţia şi Sundance: această fabulă impregnată cu umor evreiesc abordează Holocaustul (Shoah) dintr-un unghi original – organizarea, de către săteni, a unui tren cu deportaţi deghizaţi în nazişti, în speranţa de a scăpa în acest fel de lagărele morţii. La acest al doilea film, asistent de regie a fost Cristian Mungiu, regizorul filmului “4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, premiat cu Palme d’Or la Festivalul de la Cannes, în 2007.
Temele cel mai des abordate de cineast – exilul şi identitatea – sunt în centrul celui de-al treilea film al său, “Trăieşte!/ Va, vis et deviens”, foarte apreciat la Festivalul de la Berlin – Premiul publicului – şi la César 2005, unde a primit un premiu pentru cel mai bun scenariu original. În acest film, regizorul se inspiră din istoria evreilor din Etiopia, repatriaţi în Israel la mijlocul anilor ’80.
Cel de-al patrulea film al său, “Concertul”, lansat în 2009, a primit două premii César, pentru sunet, respectiv pentru cea mai bună coloană sonoră. În plus, filmul a primit patru trofee Gopo, pentru cel mai bun montaj, cea mai bună muzică originală, cea mai bună scenografie şi cel mai bun machiaj şi coafură.
