Este o caracteristică a lumii deschise în care trăim: există foarte multă muzică bună şi filme bune despre care nu a auzit aproape nimeni şi o mulţime de oameni care au aflat şi află în continuare acest fapt simplu de viaţă. Totul – într-un univers dominat de surogat de proastă calitate.
La limita acestui surogat şi, în general, pentru oricine caută orice care poate fi descărcat gratis, de pe Internet, în condiţiile în care acelaşi lucru costă mult sau enorm, stau piraţii Internetului. Cât ai da ca să vezi ultima producţie hollywoodiană la modă sau „E la Nave va” de Federico Fellini? Mult, dar, dacă se poate şi ai de unde, ţi-ar conveni să nu te coste nimic, nu-i aşa?
MegaUpload a fost un website de sharing unde oricine de pe mapamond putea uploada orice tip de fişier, iar dacă acesta era share-uit putea fi descărcat de altcineva, tot de oriunde de pe mapamond. După acelaşi principiu au funcţionat, la vremea lor, RapidShare (Christian Schmid), MediaFire (Derek Labian; Tom Langridge) şi o mulţime de alte astfel de sisteme de upload-sharing-download şi storage.
O mică parte au rezistat şi există şi acum, ca MediaFire, însă, pentru a respecta legile copyright-ului din diferite state, au introdus filtre care au micşorat drastic numărul de utilizatori, precum filtrul financiar. Anume, trebuie ca, pentru a descărca muzica, să plăteşti online ceva bani etc..
Kim Dotcom şi puşcăria
În vara anului trecut, website-ul GizModo informa că afaceristul fino-german Kim Dotcom aproape nu mai are nici o şansă să nu fie extrădat în SUA. Dotcom, fost fondator al serviciului de hosting pentru fişiere Megaupload și al succesorului său, Mega (cu un upload free incredibil, de 50 Gb de data), tocmai pierduse încă o bătălie în instanță, pentru a evita extrădarea în SUA, sub acuzația de încălcare a drepturilor de autor și fraudă.
În 1994, Dotcom a fost arestat de poliţia germană pentru trafic de carduri purtătoare de numere de telefon furate. Dotcom a trăit din anul 2008 în Noua Zeelandă (unde şi funcţionează şi e înregistrat Mega) și a fost percheziționat de echipe tactice puternic înarmate, la ordinele procurorilor din SUA, în anul 2012.
Dotcom și alți trei acuzați, ce operau MegaUpload, Mattias Ortmann, Bram van der Kolk și Finn Batato, au avut diverse șanse de a se apăra în instanță împotriva cererilor americane. Aşa stau lucrurile şi în prezent: cei patru se luptă din greu să nu fie extrădaţi în Statele Unite.
Inutil să vă mai spunem ce părere are Dotcom despre Cazul Assange… Megaupload a provocat daune de peste 500 de milioane de dolari deținătorilor drepturilor de autor, inclusiv companiilor de înregistrări și studiourilor de film. Acum câteva zile, CelebrityNetworth a intrat în reşedinţa excentrică a lui Dotcom.
Un conac trăsnit ca apropitarul
Un user YouTube, numit Erick Tseng, a postat un clip video rarisim cu conacul lui Kim Dotcom, unul dintre cele mai scumpe din intreaga Noua Zeelandă, valoarând aproximativ 25 de milioane de dolari. Pe adevăratul său nume Kim Schmitz, trăsnitul fino-german şi-a schimbat numele în Dotcom, de la felul cum se spune în engleză la „.com”.
Conacul este la fel de trăsnit ca şi Kim. „O utopie excentrică de milionar tech, cu linii de design generoase, care adesea par mai mult ca fiind ceva din The Sims (o serie de jocuri video) decât o casă reală, pentru oameni care să trăiască întrânsa. Este adevărat, Dotcom nu a trăit de fapt în această casă de ceva timp”, explică CelebrityNetworth.
Dormitorul principal al lui Dotcom este inimaginabil de mare, dominat de culoarea albă, cu un design bizar şi un mobilier trăsnit. Deosebit de ciudată este baia, cam de două ori mai mare decât livingul unui om normal, înstărit. Intimitatea este sacrificată în favoarea unei chiuvete, a unei căzi și a unei toalete împrăștiate întâmplător, într-o încăpere care în aparenţă a fost poate cameră de stat la soare, completată cu ferestre mari.
Există şi un televizor cu ecran mare montat pe perete. Cădița în sine ar arăta oarecum neobișnuită chiar și într-o baie tradițională, înconjurată de o banchetă albă căptușită, probabil fie pentru spectatorii care se uită la cel ce se-mbăiază, fie pentru cei care așteaptă să intre în cadă. Care este şi ea foarte ciudată, paralelipipedică, nu cu marginile interioare rotunjite, ca orice cadă de pe lumea asta.
Chiar în afara băii, există o piscină a lui Dotcom, cu apa luminată albastru intermitent, lungă de vreo 25 de metri şi îngustă cât un culoar de la un bazin de înot, pe un culoar lung, la fel de ciudat, ca un tunel.
Clipul video mai surprinde un soi de cameră a oglinzilor, parcă un fel de caricatură la oglinzile lui Jorge Luis Borges, din „Aleph”. Publicaţia citată spune că încăperea aceasta seamănă cu sala oglinzilor deținută de Mr. Han, din filmul „Enter the Dragon”.
Golful Piraţilor există şi acum
Cu zece ani în urmă, chiar săptămâna aceasta, patru bărbați au fost găsiți vinovați și condamnați la închisoare pentru că au condus The Pirate Bay (TPB). La acel moment, Peter Sunde, unul dintre fondatori, a afirmat că site-ul acesta de torente va continua să existe, indiferent ce va fi. Un deceniu trecut a dovedit că afirmaţia sa a fost corectă: Pirate Bay există şi acum.
În România de exemplu este blocat din DNS-uri (domain name server), ca în multe alte state. În dimineața zilei de 3 martie 2009, Fredrik Neij, Gottfrid Svartholm, Peter Sunde și Carl Lundström așteptau o sentinţă, în procesul The Pirate Bay. În noaptea dinaintea sentinţei finale, site-ul inițial a ieșit offline, îngrijorând fanii.
Dar, așa cum făcuse de nenumărate ori înainte, site-ul a reapărut încă o dată după ce Fredrik (supranumit TiAMO) și-a pus în funcţiune magia chiar din interiorul sălii de justiție. „Am reparat Pirate Bay din interiorul sălii de judecată cu doar câteva minute în urmă. Site-ul este din nou online “, a spus el atunci.
Acest tip de sfidare, înainte și după ce cvartetul TPB a fost condamnat la închisoare, apoi au urmat, timp de un deceniu, amenzi uriașe, a devenit semnul distinctiv al celor trei inculpați-cheie. În timp ce finanțatorul timpuriu Lundström a renunţat la luptă, trioul lui Sunde – Neij – Svartholm a continuat spre zid.
Toți cei trei și-au exprimat surpriza de a primi sentințe de închisoare şi toți au promis că nu vor plăti niciodată nici un bănuț autorităților. “Nu putem plăti și nu vom plăti nici dacă am putea”, a spus Sunde, adăugând: “Dacă aș avea bani, aș prefera să ard tot ce am avut”.
În timp ce milioane de oameni așteaptă şi acum ca Pirate Bay să dispară imediat, Sunde a promis că acest lucru nu se va întâmpla niciodată. Destul de remarcabil și împotriva tuturor șanselor, cuvintele lui azi devin tot mai încărcate de sens. Oricine poate să-l viziteze și să vadă aceeași pagină de pornire pe care o vedeau întotdeauna, ca și cum procesul nu ar fi avut loc niciodată. Desigur, aşa cum am spus, nu peste tot în lume.
În schimb, pentru cei trei, viața s-ar dovedi mai puțin simplă în anii următori. Pe 26 noiembrie 2010, în urma unui apel, instanța a redus sentințele pentru trei inculpați (Sunde, Neij și Lundström), dar a majorat daunele care trebuie plătite reclamanților din industria de divertisment. Svartholm, absent de la ședință din motive medicale, urma să fie cadorisit cu sentinţa finală mai târziu.
În cele din urmă, toți au făcut puşcărie, dar Sunde, Neij și Svartholm sfidând până la capăt. E o poveste ciudată, fără nici un fel de concluzie. Poate una singură: de multe ori viaţa reală seamănă cu acel desen animat cu Heckle şi Jeckle, care, oricât încerci să-i prinzi, deschizând trei sertare, îţi dau cu tifla la infinit.
