În fiecare an, în apropierea Crăciunului, la Sala Radio are loc un eveniment transformat într-un „brand” al scenei culturale bucureştene: „Cele trei dive”, gală extraordinară cu arii din opere celebre. Vineri, 12 decembrie 2014, pentru al patrulea an consecutiv, publicul are ocazia de a aplauda trei artiste lirice din România, dar care şi-au construit o spectaculoasă carieră în străinătate. De această dată, cele trei artiste invitate la Bucureşti sunt sopranele Teodora Gheorghiu şi Aurelia Florian şi mezzosoprana Roxana Constantinescu.
După ce au fost aplaudate pe importante scene lirice ale lumii, cele trei dive vor evolua în cadrul galei alături de Orchestra Națională Radio, sub bagheta dirijorului de origine italiană David Crescenzi. Muzicianul este invitat permanent al Operei Naţionale Române Timişoara, iar cartea sa de vizită include o variată experienţă artistică la Teatrul „St. Carlo” din Napoli, Opera din Cairo sau Teatrul „Carlo Felice” din Genova şi alături de ansambluri ca Orchestra Operei din Zagreb, Orchestra de Cameră din Bologna, Filarmonicile din Alessandria şi Piemonte, Orchestra Teatrului Reggio din Parma şi altele.
Programul unei astfel de gale nu putea fi decât unul special: partituri din cele mai cunoscute opere, semnate de compozitori ca Bellini, Verdi, Mozart, Puccini, Donizetti, Gounod, dar repertoriul serii va oferi spectatorilor şi bucuria unor partituri care vor recrea în Sala Radio atmosfera caldă a Crăciunului.
Soprana Teodora Gheorghiu, care a fost numită de curând de presa britanică „magica Teodora Gheorghiu”, a fost prezentă la trei dintre cele patru ediţii ale evenimentului iar anul acesta a fost unul excepţional pentru fermecătoarea soprană, care ne-a acordat cu acest prilej un interviu:
La 10 ani de la debutul dvs. pe scena Operei din Viena, se petrec, iată, în cariera dvs. artistică, alte două evenimente care, de data aceasta, pun în valoare anii de experienţă pe marile scene ale lumii. În ordine cronologică, aţi debutat anul acesta în cadrul Festivalului Glyndebourne, în noua producţie lirică, opera „Der Rosenkavalier” a lui Richard Strauss. Ce a însemnat pregătirea pentru acest moment?
Teodora Gheorghiu: Participarea mea în Festivalul Glyndebourne cu rolul Sophie a fost un fel de adio, foarte emoţionant pentru mine. Vocea mea a luat-o pe un alt drum, iar Sophie a fost ultimul rol din repertoriul de soprană lirică de coloratură. Este frumos să îţi iei adio de la un rol cu un debut, mai ales într-un festival de asemenea anvergură.
Cum a fost colaborarea cu regizorul Richard Jones?
T.G.: Colaborarea cu Richard Jones face parte din categoria întâlnirilor- cheie pe care orice artist le are. Construcţia personajului la Richard Jones începe cu personalitatea proprie a artistului. El nu croieşte o haină pe care eşti apoi obligat să o porţi, el este foarte priceput în a înţelege mai întâi personalitatea cântăreţului, iar apoi abia construieşte personajul. Richard Jones a ţinut să mă cunoască cu aproape doi ani înainte de începerea repetiţiilor. Am făcut un pic de improvizaţie şi m-a întrebat cum o văd eu pe Sophie. Acest lucru s-a simţit extraordinar în timpul repetiţiilor, când scenele se construiau una după alta cu foarte mult firesc şi naturaleţe pentru fiecare. Cu un regizor ca Richard Jones lumea operei are de câştigat. Este un regizor care cunoaşte, simte muzica şi respectă partea fizică a cântului, neforţând corpul în extreme periculoase care ar periclita calitatea muzicală.
Presa britanică v-a numit magica Teodora Gheorghiu. Dvs. aţi simţit magia pe acea scenă?
T.G.: Da, am simţit-o. De fapt, Glyndebourne este un loc magic. O spun artiştii, angajaţii care lucrează pentru festival şi, bineînţeles, o spune mai ales publicul. Dar în spatele acestei magii se ascunde o echipă de un mare profesionalism, fără de care magia nu ar exista.
Acest triumf incontestabil schimbă ceva în modul în care vă abordaţi cariera?
T.G.: Nu am abordat niciodată cariera într-un fel sau altul, pentru mine e foarte greu să mă gândesc la carieră când vorbesc despre cânt. Este o pasiune care m-a ajutat să depăşesc multe dificultăţi. Cred că acest mod de abordare m-a ajutat să nu mă încrâncenez niciodată şi să vizez mai degrabă profunzimea actului artistic decât succesul imediat. Un succes este întotdeauna un motiv de bucurie, dar este doar o faţetă. Dar, după succes urmează o nouă perioadă de muncă, poate schimbări, noi căutări şi întrebări, şi toate aceste frământări te formează ca artist.
Publicul din România vă cunoaşte mai mult în ultima vreme datorită evenimentului ‘’Cele Trei Dive” , organizat de Radio România. Este la a patra ediţie şi aţi participat la aceste gale alături de alte mari voci ale operei, de origine română, dar care strălucesc pe mari scene ale lumii. De ce reveniţi în fiecare iarnă pentru a oferi acest dar melomanilor din ţară?
T.G.: Am participat în primii doi ani, iar anul acesta revin după un an de pauză. Cred că este un minunat cadou de sărbători pentru publicul bucureştean, care are ocazia să asculte trei cântăreţe mai puţin cunoscute pe scenele din ţară. Mă bucur că am ocazia să particip şi anul acesta, mai ales că este un moment important pentru mine, este prima oară când mă prezint în faţa publicului cu un nou repertoriu. Este o schimbare importantă pentru mine şi mă bucur să împărtăşesc acest lucru cu publicul bucureştean.
Reveniţi pe scena Operei din Bucureşti, în luna decembrie, în ”Boema”. Cum vă pregătiţi pentru acest rol şi ce va fi special pt dvs. în această montare?
T.G.: Debutul meu pe scena Operei din Bucureşti a fost acum 10 ani, în rolul Reginei Nopţii din ”Flautul fermecat”, şi e cu atât mai emoţionantă pentru mine acum revenirea mea, după zece ani într-un rol de cu totul altă factură. Pentru mine este, de fapt, un vis devenit realitate. Va fi un spectacol cu o echipă tânără şi vă invit pe toţi cu drag.
Ce vă doriţi pentru anul care vine?
T.G.: Îmi doresc sănătate şi putere de muncă pentru a realiza tot ce mi-am propus.
