Pentru mine, regizorul olandez prezent în Competiţie, Alex van Warmerdam, era o necunoscută. Cu atît mai plăcută a fost întîlnirea cu filmul său, Borgman. Prin prisma acestui proiect, Warmerdam se plasează între Aki Kaurismaki şi Michael Haneke (din Funny Games).
Probabil că dacă Haneke ar renunţa la cîteva grame din seriozitatea sa şi ar dori să presare puţin umor peste relatările sale tăioase, ar ieşi un fel de Borgman. Sau, dacă Aki Kaurismaki ar vrea să preia ceva din calibrul critic-sobru al lui Haneke, ar păşi în Borgman. La braţ cu Eugen Ionescu.
Filmul olandez satirizează modul de viaţă al middle-classului Occidental într-o poveste în care coordonatele realităţii de pe ecran poartă semnele absurdului. O echipă de (aparent-) vagabonzi e specializată în devastarea familiilor burgheze olandeze. Cu planuri năstruşnice, care trec prin basme, Biblie, desene animate, filme horror şi economie de piaţă şi răstoarnă treptat, cu o privire inteligentă, semnele civilizaţiei Occidentale. Vizibile în relaţie cu o familie care trăieşte într-o casă oacheşă din suburbii, cu trei copii şi cu bonă daneză, cu o casă-concept, utilată cu stil şi dotată cu grădină mare şi parc cu pădure la buza grădinii. Cu grădinar, medic personal şi alte conexiuni care intră în plasele întinse de echipa de şoc din care – ca actor – face parte şi regizorul acestui proiect.
Citeşte continuarea pe Filmsense.eu
