Riscurile pot oferi noi oportunităţi

Confruntarea directă cu şeful, schimbarea domeniului de activitate, cât şi asumarea unor proiecte care nu pot fi îndeplinite sunt câteva din riscurile pe care ni le putem asuma la locul de muncă. Din păcate, riscul are două valenţe. Trebuie să ne asumăm din start atât un eventual succes, cât şi un potenţial eşec.

Asumarea unui risc la serviciu poate reprezenta o bună ocazie să întâlnim noi oportunităţi pe care nu le-am fi descoperit în alte condiţii. Pentru asta, este nevoie ca atunci când este necesar să facem schimbări, acţiunea să nu fie rezultatul doar al unei reacţii de moment, ci pe cât posibil al unei analize obiective. „Trebuie să analizăm în prealabil în aceeaşi măsură şi beneficiile pe care le putem obţine, cât şi eventualele consecinţe. Mai mult decât atât, trebuie să gândim realist şi să vedem dacă acele consecinţe nu vor avea efecte negative ireversibile asupra carierei profesionale”, consideră Diana Andreescu, consultant se­nior&trainer – managing partner la Global Management HR.
De asemenea, Ştefania Luca, certified trainer la Compass Training, adaugă că soluţia nu este să evităm total riscurile, pentru că pot însemna chiar noi oportunităţi, în condiţiile în care analizăm şi schiţăm un plan de gestionare a lor. „În ma­nagementul proiectelor, gestionarea riscurilor este asociată cu managementul evenimentelor incerte şi cu a avea un plan prestabilit”, spune Luca.

Presiunea timpului
Riscul este o componentă inevitabilă a oricărei activităţi, iar aceasta poate ţine atât de natura jobului, cât şi de natura angajatului. „Putem discuta despre un risc asumat în ceea ce priveşte o acţiune pe care angajatul o determinau voit sau putem menţiona situaţiile în care riscul asumat ţine strict de natura jobului pe care angajatul îl desfăşoară”, precizează Diana Andreescu.
Cele mai multe dintre riscurile pe care sunt nevoiţi să ni le asumăm în spaţiul profesional ţin de presiunea venită din partea superiorilor, de timpul limitat, cât şi de dorinţa de rea­liza lucruri măreţe chiar şi atunci când nu suntem con­ştienţi de propriile limite. „Facem derogări de la o procedură de contractare în spe­ranţa că nu se va întâmpla nimic, ne angajăm să facem activităţi pe care nu le-am derulat până acum, acceptăm să «facem o încercare» sau, sub presiunea timpului, omitem paşi dintr-un mod de lucru standard şi nu informăm pe cei care au de suferit”, exemplifică Ştefania Luca câteva din posibilele riscuri cu care ne putem confrunta.

Confruntare cu şeful
Unele situaţii care aparent sunt fi riscante pot fi evitate cu diplomaţie de cele mai multe ori. Spre exemplu, confruntarea directă cu şeful poate fi una care să nu pună probleme, dacă sunt respectate câteva reguli de comunicare. „Confruntarea poate reprezenta un risc doar în măsura în care, cel puţin una dintre părţi dă dovadă de lipsă de interes sau profesionalism”, spune Diana Andreescu. „În schimb, o confruntare în baza unor argumente solide şi nu a unor presupuneri poate duce la detensionarea unei situaţii dificile”, completează Andreescu.
Adriana Marin (32 de ani), asistent manager în cadrul unei firme de construcţii, s-a confruntat cu un eşec în urma asumării unui risc la birou. „În cadrul unei şedinţe, m-am oferit să mă ocup de un proiect important care viza întreaga activitate a firmei. Din păcate, am dat dovadă de exces de zel şi mai mult am încurcat lucrurile, pentru că nu am îndeplinit toate sarcinile”, ne mărturiseşte Adriana, care spune că a făcut asta pentru că erau prezenţi toţi şefii, plus colegii de departament la şe­dinţa respectivă. „Probabil, am dorit să impresionez, dar asta nu s-a întâmplat”.

Sursă de învăţare
Schimbarea domeniului de activitate reprezintă de cele mai multe ori un risc asumat, mai ales în condiţiile în care nivelul de competenţe necesare acelui post nu se po­tri­veşte cu cel real. „De exemplu, o persoană care a făcut activi­tăţi de suport call center este transferată ca agent call center în alt sediu. Fără a avea competenţe de ascultare activă, empatie şi orientare spre so­luţii, apelurile recepţionate de această persoană se vor în­che­ia cu «dă-mi-l pe şeful tău»”, susţine Ştefania Luca, care adaugă că înainte de o astfel de schimbare, trebuie să rea­lizăm dacă suntem sau nu po­triviţi pentru postul respectiv. Totuşi, riscurile care dau naştere unui eşec profesional pot fi o sursă bună de învă­ţa­re. „Nu este vorba de a neglija sau a nu-şi asuma pierderile, ci de a învăţa ceva din efec­tele fiecărei decizii pe care o luăm”, recomandă Luca.
Mai mult, riscurile reprezintă o sursă eficientă pentru di­fe­rite oportunităţi, care pot oferi ocazia de dezvoltare a unor competenţe noi. „Un exemplu pe care îl cunosc este cel al unei persoane care, după ce a lucrat în calitate de coordonator de traduceri, a preluat activităţi de suport HR în aceeaşi organizaţie, fără a avea experienţă în domeniu. Însă, având competenţe de ­lucru în echipă, fiind şi o ­persoană organizată, a reuşit să înveţe repede, iar acel risc a însemnat o oportunitate de dezvoltare profesională”, ­explică Luca. ­

Tipuri de riscuri asumate la job
• Schimbarea domeniuluide activitate;
• Confruntarea cu şeful într-o proble­mă nesusţinută prin argumente;
• Asumarea de proiecte şi sarcini peste limitele noastre;
• Facerea de derogări de la o procedură de contractare în speranţa că nu se va întâmpla nimic;
• Angajarea la activităţi pe care nu le-am derulat până acum;
• Acceptarea să „facem o încercare”;
• Omiterea unor paşi dintr-un mod de lucru standard şi neinformarea celor care au de suferit.