Campania de adopţie a câinilor fără stăpân din Bucureşti pare, la o lună de la declanşarea acesteia, o glumă proastă: doar 1 la sută din maidanezi au fost adoptaţi până acum. Un reportaj incognito al RL arată o parte din cauzele acestui eşec.
La mai bine de o lună de la adoptarea Legii nr. 258/2013 privind câinii fără stăpân, nu foarte mulţi bucureşteni s-au grăbit să adopte patrupedele pentru a le scăpa de eutanasiere. Ascultând sfaturile autorităţilor, am mers la adăpostul de animale al Primăriei situat pe bulevardul Theodor Pallady din Capitală şi am pretins că sunt o iubitoare de animale care vrea să adopte un câine.
Miercuri dimineaţă, la poarta albastră, cu program scrijelit cu carioca pe-o tabliţă, un portar mă întreabă, prin gard, ce doresc. Îi spun, tot prin poartă, că aş vrea să adopt un căţel şi întreb dacă pot să intru să văd câţiva. Poarta se deschide, dar nu sunt lăsată să intru.
”Ce doreşte fata?”, mă întreabă o altă angajată a adăpostului. Încerc să repet răspunsul dar, în acel moment, un miros puternic, de mâncare pentru animale amestecat cu urină, mă dă câţiva paşi înapoi. Îmi revin cu greu şi îi întind buletinul portarului. În timp ce mă legitimez privirea mi-e absorbită de cuştile de câini care stau suprapuse, câte două-trei, de-a lungul peretelui adăpostului. Un îngrijitor iese din clădirea din dreapta aproape târând un câine. Îl ţine la subraţ de cap si picioarele din faţă, în timp ce restul trupului atârnă inert. Nu ştiu dacă e sedat, bolnav sau mort, îngrijitorul îl ia imediat pe câinele roşcovan din faţa mea.
Când îi spun angajatei de la adăpost că vreau să adopt un câine şi vreau să mi se arate câteva patrupede, aceasta pare mai degrabă deranjată de prezenţa mea.
În adăpostul propriu-zis, care nu este mai mare de un vagon de metrou, mirosul devine insuportabil. În cuşti de un metru şi jumătate stau câte 6-7 câini, unii adunaţi covrig pe jos, alţii, neavând loc, stau în picioare printre excremente şi păr. Printre grilaje, animalele aşteaptă cuminţi, parcă dresate să fie liniştite când cineva vine să adopte. În adăpost nu sunt alţi oameni.
Apuc să văd câinii din primele două cuşti, după care angajata îmi spune să merg cu ea. Sunt dusă în clădirea de vizavi, unde condiţiile în care sunt ţinute animalele arată şi mai prost decât în primul adăpost. Cuştile sunt ruginite, pe jos este apă, mâncare nu există în cuşti. În schimb sunt excremente peste tot şi pare că nimeni nu se sinchiseşte să le adune. Aici, câinii par bolnavi şi murdari.
”Hai, luaţi-o pe asta!”, îmi zice medicul veterinar al adăpostului, arătându-mi prima cuşcă de la intrare. În cuşca de nici un metru sunt două căţeluşe, una cu blana bej, întinsă pe un panel şi alta în picioare, atât de slabă încât îi pot număra coastele.
Văzând condiţiile în care sunt ţinute animalele, întreb de sterilizare şi deparazitare.
”Luati-o pe asta, e proaspăt castrată!”, îmi răspunde ostil medicul veterinar, privindu-mă nerăbdătoare cu ochiul stâng, căci dreptul era acoperit de un bandaj imens.
Încerc să îi spun că vreau să văd şi alţi câini, dar medicul veterinar nu cedează. Îmi spune că pot lua câinele pe loc, doar cu buletinul şi îmi pregăteşte deja o foaie de adopţie.
Cum se încalcă regulile
Pe site-ul Autorităţii pentru Supravegherea şi Protecţia Animalelor scrie că pentru finalizarea adopţiei este nevoie de o copie a cărţii de identitate, dar şi de o declaraţie pe proprie răspundere din care să reiasă domiciliul unde va fi îngrijit câinele. Medicul pare că nu ştie de aceste condiţii, deşi întreb de mai multe ori. Mi se răspunde ostentativ că e nevoie doar de buletin. ”Domnişoară, îl adoptaţi sau îl salvaţi?”, mă întreabă scurt medicul, când cer să văd şi alţi câini din adăpost.
Cei cinci angajaţi ai adăpostului mă privesc insistent şi aşteaptă să spun da. Le explic faptul că vreau să adopt, mă voi decide pe parcursul zilei, dar vreau să văd şi alţi câini, de exemplu, unii albi şi mai mici, aşa cum se vedeau mulţi în respectivul adăpost.
”Nu avem ce vă doriţi”, mi-a trântit-o angajata adăpostului, conducându-mă spre ieşire. Câteva clipe mai târziu, o doamnă de vârsta a treia vrea să părăsească adăpostul, ţinând în mâini două lanţuri cu zgardă, când este strigată de medicul veterinar .
”Doamnă, nu vă luaţi căţeaua? Căţeaua… o luaţi sau nu?”, o întreabă medicul veterinar pe bătrâna debusolată, atât de debusolată încât a venit să adopte un câine, a făcut ”actul de adopţie”, dar urma să plece fără patruped.
La ieşire, portarul ma întreabă dacă am rezolvat problema. Îi răspund că o să merg şi la alt adăpost să mai văd nişte câini, vreau să aleg un animal frumos şi cuminte pentru apartament, pe care să-l fac cadou unui apropiat. Portarul se strâmbă şi mă întreabă de ce aş face cadou un câine.
Întreb, după ce ies pe poarta adăpostului, cât mă costa adopţia unui câine maidanez. Mi se răspunde ca ”e fără taxe”, la a doua adopţie voi plăti 150 de lei, deşi Primăria Municipiului Bucureşti alocă 219 lei pentru capturarea fiecărui patruped.
”Şi cum ştiti care e a doua adopţie?”, întreb.
”A doua e a doua, nu?”, îmi răspunde gardianul.
Am plecat cu un gust amar de la adăpostul de câini de pe bulevardul Theodor Pallady, ferm convinsă că această campanie de adopţie a primăriei este neserioasă. Am solicitat ieri şi un punct de vedere de la Autoritatea pentru Supravegherea şi Protecţia Animalelor referitor la condiţiile din adăpost, dar până la închiderea ediţiei nu l-am obţinut.
Doar 720 de maidanezi, adoptaţi
Primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, a declarat recent că de la declanşarea procesului de adopţie, 720 de câini fără stăpân au fost luaţi în grijă de asociaţii sau persoane fizice. Cu toate acestea, Oprescu şi-a luat angajamentul să rezolve problema maidanezilor în termen de 18 luni. Autorităţile locale au estimat că pe străzile Capitalei sunt în acest moment 65.000 de câini.
Condiţii şi acte pentru adopţie:
# Pentru a adopta un câine, iubitorii de animale trebuie să se prezinte la adăpost cu buletinul, unde vor declara, pe proprie răspundere, că au resursele necesare pentru a îngriji un patruped.
# De asemenea, persoanele care vor să adopte au dreptul să îşi aleagă, potrivit reprezentanţilor Autorităţii pentru Supravegherea şi Protecţia Animalelor, ce câine doresc.
# Cetăţenii pot adopta gratuit doar un singur patruped pe an, iar fiecare adopţie suplimentară costă 150 de lei.
