Parlamentarii UDMR au depus, luni, la Senat un proiect privind modificarea Codului de Procedură Penală, care prevede pedepse pentru magistrații care sunt vinovați de fapte de „rea-credință” sau „gravă neglijență”, informează Mediafax.
„Fapta persoanei care cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă a comis una din acţiunile care au condus la situaţia generatoare de daune constituie abuz în serviciu şi se pedepseşte conform art. 297 alin. (1)”, se arată în textul iniţiatorilor.
„(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică”, se arată în articolul 297 din Codul de procedură penală la care se face referire în iniţiativă.
UDMR propune şi modificarea articolului 542 care se referă la acţiunea în regres. „(1) În cazul în care repararea pagubei a fost acordată potrivit art. 541, precum şi în situaţia în care statul roman a fost condamnat de către o instanţă internatională pentru vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 538 şi 539, acţiunea în regres pentru recuperarea sumei achitate trebuie îndreptata împotriva persoanei care, cu rea-credinţă sau din culpă gravă, a provocat situaţia generatoare de daune sau împotriva instituţiei la care aceasta este asigurată pentru despăgubiri în caz de prejudicii provocate în exerciţiul profesiunii”, propun parlamentarii UDMR, în condiţiile în care actuala lege spune că “(1) În cazul în care repararea pagubei a fost acordată potrivit art. 541, precum şi în situaţia în care statul roman a fost condamnat de către o instanţă internatională pentru vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 538 şi 539, acţiunea în regres pentru recuperarea sumei achitate trebuie îndreptata împotriva persoanei care, cu rea-credinţă sau din culpă gravă, a provocat situaţia generatoare de daune sau împotriva instituţiei la care aceasta este asigurată pentru despăgubiri în caz de prejudicii provocate în exerciţiul profesiunii”.
Între propunerile UDMR se regăsesc, de asemenea, mai multe articole care fac referire la prezumţia de nevinovăţie.
„Înainte de pronunţarea unei hotărâri de condamnare definitive, declaraţiile publice şi deciziile oficiale provenind de la autorităţile publice nu se pot referi la persoanele suspectate sau acuzate ca şi cum acestea ar fi fost condamnate. Suspectul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, nefiind obligat să îşi dovedeaza nevinovăţia respectiv are dreptul de a nu se autoincrimina şi de a nu coopera în cadrul oricărei proceduri penale. (…) Exercitarea dreptului de a nu se autoincrimina sau a dreptului de a nu coopera nu poate fi utilizată împotriva suspectului sau inculpatului într-o etapă ulterioară a procedurii penale şi nu poate fi utilizată la coroborarea faptelor”, mai propun parlamentarii.
