Islamul este o religie monoteista, intemeiata in veacul al VII-lea si bazata pe textul sacru cunoscut sub titlul de "Coran". Islam, din arabul islam, si musulman, din arabul muslim, sunt doua derivate, primul – nume de actiune, al doilea – participiu activ, de la verbul aslama "a se supune"; asadar, talcul lor este de "supunere’, respectiv de "supus", subintelegandu-se "fata de Dumnezeu". Aslama este derivat din radacina slm, care are sensul de "integritate; desavarsire; sanatate; pace; tihna" etc. Un derivat din aceeasi radacina, salam "pace; tihna; mantuire", este intrebuintat de musulmani in formula de salut As-salam alayka
"Pacea (mantuirea) fie asupra ta!" De aici, o alta interpretare data termenului islam ar fi aceea de "aflare a pacii intru Dumnezeu".
Avand in vedere confuziile dese intre diversii termeni ce au legatura cu islamul, trebuie facute urmatoarele distinctii intre denumiri: Islam – religia islamica sau comunitatea islamica formata din totalitatea musulmanilor; Islamism – termen creat de Voltaire, care, in definitie moderna, se refera la versiunea extremista a islamului politic; deseori islamul este confundat cu islamismul; Mahomedanism – termen arhaic prin care era desemnata religia islamica, iesit din uz; Musulman – adept al religiei islamice, folosit corect cand se refera la persoane, nu la obiecte sau fenomene; Islamist – militant, adept al curentului extremist din cadrul islamului politic; Islamic – ce apartine islamului, fie religiei, fie comunitatii; Islamolog – specialist in islam; Islamologie – stiinta care se ocupa cu studierea islamului. In fine, reprezentanti autorizati ai acestei religii afirma ca un musulman nu este neaparat un islamist, existand chiar musulmani antiislamisti, care combat curentul extremist din cadrul islamului. Jihad, cuvant care isca fiori unora de alte confesiuni, poate insemna si "razboi sfant", dar, intr-un sens mai general, inseamna si "lupta". Musulmanii moderati de astazi incearca sa-i convinga pe nemusulmani ca prin jihad se intelege si folosirea tuturor energiilor si resurselor pentru a stabili sistemul islamic de viata, pentru a obtine favoarea lui Allah. De pilda, jihadul poate fi o lupta a adeptului cu sine insusi, cand un musulman invata sa-si controleze propriile sale dorinte si intentii rele. Crima este unul dintre marile pacate. Profetul Mahomed spunea ca ucigasii vor fi pedepsiti cu focul Iadului. Din pacate, teroristii islamisti, pangarind creatia lui Allah, uita de aceste precepte, sau se prefac ca le uita!
Profetul Mahomed
In limba araba Muhammad inseamna "Cel Demn de Lauda", si vine probabil din hammada "a lauda; a slavi". Forma Mahomed este cea mai folosita in limba romana, si este si ea corecta. Exista si forme invechite ale acestui nume, cum ar fi Mahomet sau Mehmet. Profetul Muhammad ibn Abdallah s-a nascut la Mecca in jurul anului 570. Ramas orfan din frageda pruncie, a fost crescut de unchiul sau Abu Talib de la 8 ani. La 12 ani a calatorit in Siria, unde se spune ca un preot crestin i-a prezis ca el este profetul despre care se povesteste in Biblie. S-a casatorit cu prima lui nevasta, Hadija, la varsta de 25 de ani, ea avand 40; sotia lui va deveni intaia musulmana. La 40 de ani, Muhammad a avut o revelatie descrisa astfel: in vreme ce medita intr-o pestera, ingerul Gabriel i-a aparut inainte si i-a poruncit: "Citeste!" Profetul s-a speriat foarte tare – el nestiind nici sa scrie, nici sa citeasca. Intors acasa, i-a povestit sotiei strania intamplare.
Muhammad a inceput sa propovaduiasca, intai in familie si printre cunostinte, apoi publicului larg. Ignorat la inceput de majoritatea oamenilor, mai apoi chiar luat in ras, a reusit totusi sa atraga din ce in ce mai multi oameni la noua sa religie. Devenind o amenintare la adresa conducatorilor societatii, a fost persecutat alaturi de cei care il urmau. A fost nevoit sa isi paraseasca orasul natal si sa mearga impreuna cu un grup de musulmani devotati in orasul Yatrib, in anul 622, unde fusese invitat de doua triburi rivale, care acceptasera sa-l recunoasca drept profet si judecator. Acest eveniment se numeste Hegira "Emigrare" si marcheaza inceputul calendarului islamic. Numele orasului a fost schimbat in Medina "Orasul", abreviere de la numele complet de al Madinat al-Nabi "Orasul Profetului". In scurta vreme, Medina a devenit capitala primului stat islamic. In cele din urma, Muhammad a cucerit Mecca, fara varsare de sange, in anul 630. In tot acest timp, versete din Coran au continuat sa ii fie revelate, fiind scrise si pastrate.
La moartea lui, in anul 632, in Peninsula Arabica exista un factor de coeziune care, pentru prima oara in istorie, va duce, in deceniile si secolele urmatoare, la o adevarata unificare a acesteia, si nu numai, intr-un stat islamic. Biografiile lui Muhammad, toate produse de istoria oficiala islamica, sunt "istorii sfinte", apologetice, "hagiografii". Ele scot in evidenta atat umanitatea lui cat si natura lui fantastica, relatata de o abundenta de traditii. Dupa cum afirma invatatii musulmanilor, se poate spune ca Mahomed a fost un om al vremii sale si al locului unde s-a nascut; de aceea, biografia lui ii socheaza pe cei din secolul nostru si care nu sunt crescuti in morala islamica.
Insa, in acelasi timp, el si-a depasit in anumite privinte epoca, asa cum arata anumite reforme pe care le-a introdus cu noua lui religie in societatea tribala a Arabiei veacului al VII-lea.
Coranul – Cuvantul lui Allah
Cartea sfanta a islamului este Coranul, care in original inseamna "Recitare". Desi este numit "carte", cand un musulman se refera la Coran, se refera la text, la cuvinte, nu la lucrarea tiparita. Coranul a fost pastrat de-a lungul vremii prin memorarea intregului text, cuvant cu cuvant. Tiparirea in masa a Coranului in araba si traducerile in alte limbi sunt considerate facilitati moderne. Coranul a fost revelat, conform traditiei islamice, profetului Muhammad de catre arhanghelul Gabriel, cu mai multe prilejuri, intre anii 610 si moartea lui Muhammad, in 632. Pe langa faptul ca ii memorau revelatiile, unii insotitori de-ai sai le-au notat, sporadic, pe pergamente, pietre, omoplati de camila, astfel incat se spune ca intreg Coranul revelat a fost pastrat. In spirit islamic, Coranul este considerat a fi insusi Cuvantul lui Dumnezeu, Cuvant ce se afla din preeternitate cuprins in Umm Al-Kitab – Maica Scripturii, aflata in ceruri pe Al-Lawh Al-Mahfuz – Tabla pastrata, dupa cum se arata chiar in Coran, in Sura 87, V. 21-22). Intr-o traditie ramasa de la profetul Muhammad, se spune ca versetele coranice contin nu numai un sens zahir – exoteric, dar si unul batin ezoteric, care la randul sau are o multitudine de alte sensuri posibile – minimum sapte si maximum saptezeci – aflate intr-o perpetua zbatere precum valurile marii. Sensul exoteric, de suprafata, este singurul care poate fi exprimat intr-o alta limba, celelalte sensuri, ascunse, ramanand legate de textul original. Avand profesori deosebiti, ca si prieteni arabi, care l-au initiat in studierea Coranului, George Grigore a reusit sa dea cea mai buna traducere de pana acum in limba romana a cartii sacre a musulmanilor, aparuta in anul 2000, la Editura Kriterion.
Sunna, a doua sursa dupa Coran
Cei mai multi musulmani privesc Coranul cu evlavie, infasurandu-l intr-o panza curata, pastrandu-l pe un raft inalt si spalandu-se ca pentru rugaciuni inainte de a citi din Coran. Vechile exemplare ale cartii nu sunt distruse ca hartia obisnuita, ci arse sau depuse in cimitire pentru Coran. Coranul este, pentru musulmani, o calauza infailibila pentru pietatea personala si viata in comunitate, un adevar istoric si stiintific. A doua sursa a legii islamice, dupa Coran, este Sunna "Conduita", referindu-se la conduita profetului Muhammad, si se constituie din spusele si faptele profetului, asa cum sunt ele cuprinse in hadith "traditii", pe care le urmeaza jurisconsultii si teologii pentru a preciza mai bine continutul legii islamice, izvorata din Coran. Sunna cuprinde spusele profetului Muhammad si faptele acestuia si ale unora dintre insotitorii sai, pe care le-a aprobat. Culegerile de hadith -uri se bazeaza pe o mostenire eminamente orala, deoarece profetul Muhammad interzisese notarea propriilor sale cuvinte pentru a nu fi confundate cu textul coranic revelat.
Unicitatea lui Dumnezeu
Baza credintei islamice se gaseste in shahadatan "doua marturii": Nu exista (dumne)zeu in afara de Dumnezeu; iar Muhammad este trimisul lui Dumnezeu". Pentru a deveni musulman, un om trebuie sa recite si sa creada aceste cuvinte. Conceptul fundamental in islam este unicitatea lui Allah "Dumnezeu". Acest monoteism este absolut, nu relativ sau pluralistic in orice sens al cuvantului. In pofida numelui diferit dat lui Dumnezeu, musulmanii considera ca Dumnezeul la care se inchina este acelasi cu Dumnezeul iudeo-crestin. Totusi, ei resping teologia crestina privind doctrina Treimii, care Il priveste pe Iisus ca pe Fiul lui Dumnezeu, vazand aici o forma de politeism. Nu exista nici o imagine vizuala sau reprezentare a lui Dumnezeu in islam, deoarece o asemenea imagine artistica ar duce la idolatrie, care este interzisa. Multi musulmani cred chiar ca Dumnezeu este lipsit de trup, facand imposibila reprezentarea Sa bidimensionala sau tridimensionala. Ei prefera sa-L descrie pe Dumnezeu prin atribute divine, mentionate in Coran, cunoscute drept "cele mai frumoase nume", in numar de 99, ca de pilda: Supremul, Milostivul, Inteleptul, Inaltul. Islamul, ca si alte religii, predica invierea trupeasca a mortilor, finalizarea unui plan divin al creatiei si judecarea tuturor dupa fapte: cei ce au facut fapte bune vor fi rasplatiti cu placerile Raiului, iar cei care au pacatuit vor fi pedepsiti cu chinurile Iadului. Shari’a este legea islamica, pastrata. Ea acopera toate aspectele vietii, de la guvernare si relatii externe pana la viata de zi cu zi. Legea islamica la nivel de guvernare si justitie sociala se aplica numai acolo unde guvernul este islamic.
Musulmanii in Europa
Astazi, in intreaga lume numarul musulmanilor se ridica la aproximativ 800 de milioane. Conform unui studiu BBC, realizat pe baza unor statistici efectuate de institute de profil nationale si europene, s-a ajuns la concluzia, alarmanta pentru unii crestini, ca islamul este cea mai expansiva si in crestere religie din Europa. Printre cauzele principale ar fi imigratia masiva a musulmanilor spre diferite state de pe continent si rata mare a natalitatii de care se bucura acestia. In realitate, numarul exact al musulmanilor ce traiesc in Europa este greu de estimat cu precizie. Cei mai multi se stabilesc in occidentul continentului; in sud-est, adica in Albania, Bosnia-Hertegovina si alte tari balcanice, ei au o vechime multiseculara.
Primii musulmani care au aparut in Romania au fost pecenegii si cumanii, desi aceste doua populatii erau majoritar crestine. Prezenta tatarilor din Crimeea si a celor zisi Nogai, care mai tarziu s-au stabilit in judetul Tulcea, indeosebi in orasele Isaccea si Babadag, este o traditie in Dobrogea. Dupa cucerirea Dobrogei de catre Imperiul Otoman, in acest tinut s-au stabilit si multi turci. Tatarii din judetul Tulcea au fost alungati de trupele rusesti in timpul Razboiului Ruso-Turc din anii 1877-1878. Indata dupa razboi, guvernul lui Ion Bratianu a fost de acord cu extinderea drepturilor civile si pentru ne-crestini. O comunitate musulmana mica se afla in insula Ada Kaleh, o enclava otomana, care a fost mai tarziu parte a Austro-Ungariei, transferata catre Romania in 1878. Foarte multi localnici au plecat catre Anatolia. Insula a fost evacuata si scufundata in anul 1968. Astazi, 85% dintre musulmanii din Romania locuiesc in judetul Constanta, formand numai 6% din populatia totala a judetului. Orasul Constanta poate fi socotit centrul Islamului din Romania. In Mangalia se afla o moschee monumentala, construita in anul 1525. In total, in Romania se afla astazi 80 de moschei.
