Vecinii Kurdistanului irakian au anunţat măsuri de retorsiune, luni 25 septembrie, ziua în care kurzii din Irak au fost chemaţi să se pronunţe asupra independenţei lor faţă de Bagdad în cadrul unui referendum istoric.
Kurzii din Irak au votat masiv (peste 90%) luni în favoarea independenţei lor, dar acest vis pe care îl au de un secol riscă să provoace o escaladă politică din cauza refuzului total al puterii centrale de a vedea ţara amputată de regiunea de nord şi diplomatic, având în vedere atitudinea ţărilor vecine.
Referendumul dorit de preşedintele regiunii autonome şi şef al Partidului Democratic din Kurdistan (PDK), Massud Barzani (foto), este contestat de Bagdad şi luni, Parlamentul irakian, în prezenţa deputaţilor arabi şi în absenţa celor kurzi, a cerut desfăşurarea armatei în toate zonele controlate de regiunea autonomă şi în cele disputate de puterea centrală şi Kurdistan. Turcia, Irak şi Siria, trei ţări cu minorităţi kurde, au denunţat referendumul, temându-se de crearea unui precedent care s-ar putea repeta în interiorul propriilor frontiere, ceea ce ar duce la redesenarea hărţii regiunii, stabilită după primul război mondial. La New York, secretarul general al ONU, Antonio Guterres, s-a declarat „preocupat” de riscul destabilizării şi a cerut dialog şi compromisuri.
Nu există dubiu privind rezultatul scrutinului, aşteptat marţi seara, majoritatea kurzilor fiind favorabili opţiunii „DA”. Populaţia kurdă, împărţită între Irak, Iran, Siria şi Turcia, nu a acceptat niciodată tratatul de la Laussane din 1923, care i-a privat de un stat independent pe ruinele Imperiului Otoman. Preşedintele Kurdistanului irakian, Massud Barzani, a afirmat că referendumul nu va fi urmat imediat de o declaraţie de independenţă dar va marca debutul „discuţiilor serioase” cu Bagdadul pentru reglarea contencioaselor lor.
Cele 12.072 birouri de vot au închis la ora locală 19 după prelungirea cu o oră datorită afluxului de votanţi. Încă de dimineaţă, luni 25 septembrie, mulţimea s-a masat la intrarea birourilor de vot în Erbil, Suleymanieh şi Dosouk, cele trei provincii care formează regiunea Kurdistan, dar şi în zone disputate cu Bagdadul.
Sancţiunile vecinilor
Până în ultimul moment, responsabilii irakieni şi susţinătorii lor internaţionali au avut speranţa că presiunile exercitate asupra lui Barzani pentru a anula referendumul vor avea succes. Duminică, liderul kurd, preşedinte al regiunii autonome, a confirmat ţinerea scrutinului, pe care l-a prezentat ca un prim pas într-un lung proces de negocieri spre independenţă. În acelaşi timp, premierul irakian, Haider Al-Abadi, a apărut la televiziune pentru a repeta, cu o rară fermitate, opoziţia Bagdadului. Guvernul său a cerut ţărilor străine să nu mai colaboreze cu autorităţile Kurdistanului irakian, în domeniul petrolului şi a ordonat Erbilului (capitala) să restituie controlul frontierelor şi al aeroporturilor. Turcia şi Iran au şi anunţat primele sancţiuni – au suspendat legăturile lor aeriene cu Kurdistanul irakian vecin şi au intensificat manevrele militare la frontiere.
„Teheranul are destule avantaje în Kurdistan pentru a-l destabiliza pe Barzani întărind adversarii săi, UPK şi Partidul Goran” arată un observator occidental. În ce priveşte Turcia, ea nu exclude opţiunea militară dar poate să asfixieze Erbil închizând frontiera pentru petrolul kurd.
Facţiuni rivale
Regiunea este o entitate politică a cărei autonomie este recunoscută de Constituţia adoptată de Irak în 2005, după căderea dictatorului Saddam Hussein. Oficial, Kurdistanul irakian dispune de propriile instituţii în afara autorităţii Bagdadului. Regiunea autonomă nu este însă decât o ficţiune instituţională, puterea reală fiind exercitată în afara legalităţii de două facţiuni politico-militare – Partidul Democratic din Kurdistan (PDK) şi Uniunea patriotică din Kurdistan (UPK). Deşi este vorba de un teritoriu bine definit, Kurdistanul irakian este o zonă gri corespunzând sferelor de influenţă combinete ale celor două facţiuni kurde.
