Partidul Național Liberal a intrat în 2015 şi se pregăteşte să iasă din acest an fără a fi ajuns mai aproape de guvernare. Totuși, se află într-o situaţie cu totul schimbată în raport cu noul Executiv. Un obiectiv aproape atins reprezintă fuziunea dintre PNL și PDL.
PNL a pornit în anul 2015 dintr-o situaţie aparent favorabilă. România avea pentru prima dată un preşedinte provenit din rândul liberalilor, pe Klaus Iohannis, iar acesta lansase deja teza schimbării lui Victor Ponta cu un premier al Partidului Național Liberal, în persoana lui Cătălin Predoiu.
Dar, până să atace Guvernul, liderii PNL au avut probleme cu împăcarea taberelor din propriul partid format din fuziunea cu PDL. Scandalul a fost declanşat de prim-vicepreşedintele PNL, Teodor Atanasiu, protagonistul unor stenograme în care le explica vechilor liberali cum au fost păcăliţi colegii proveniţi din fostul Partid Democrat Liberal. „Eu vă spun că le-am dat și iluzia că o să aibă primul ministru. N-o să-l mai aibă. Vă dau în scris că nu o să-l aibă! (…) Nu e corect deloc, dar n-am nicio reținere. Nu-i corect, dar dacă mâine ai prim-ministrul poți face ce vrei și ai tot”, le-a explicat Atanasiu colegilor din vechiul PNL, potrivit unor stenograme publicate de presă în luna mai. Liderii democrat-liberali, pe de altă parte, au cerut explicaţii, dar o şedinţă tensionată a conducerii s-a încheiat fără sancţiuni, doar cu un nou mesaj de susţinere a lui Cătălin Predoiu pentru postul de premier. Acesta a şi început lucrul la un program de guvernare, considerat punctul de plecare în negocierile cu alte partide.
Prima moţiune, primul eşec
Pentru a prelua efectiv guvernarea, singura armă la îndemâna liberalilor a fost depunerea unei moţiuni de cenzură. Perspectivele nu erau însă foarte încurajatoare: PSD îşi consolida poziţia în Parlament, iar partenerii de la Alianţa Liberalilor şi Democraţilor (ALDE) şi Uniunea Națională pentru Progresul României (UNPR) anunţau că rămân fideli Guvernului Ponta. Mai mult, au apărut neînţelegeri în PNL cu privire la modul în care ar urma să fie purtate aceste negocieri. Aripa veche a Partidului Național Liberal părea deschisă unor negocieri cu UNPR, în timp ce foştii democrat-liberali, în frunte cu Vasile Blaga şi Cătălin Predoiu, dădeau asigurări că nu vor să preia guvernarea folosindu-se de vechile metode de traseism şi trădări.
În aceste condiţii, s-a ajuns la depunerea, în luna iunie, a unei moţiuni de cenzură, care a fost, însă, un eşec. Momentul a coincis cu anunţul DNA privind urmărirea penală a lui Victor Ponta. Liberalii aveau nevoie de 286 de voturi pentru a dărâma Guvernul, dar au reuşit să adune doar 194. Coaliţia condusă de PSD a apelat la o strategie folosită şi de PDL în timpul guvernului Boc – senatorii şi deputaţii puterii au primit ordin să stea în bănci şi să nu voteze, putând astfel fi controlat oricare ales care ar fi votat împotriva Guvernului. Liberalii au afirmat ulterior că nu este o înfrângere totală, având în vedere că au scos mai multe voturi decât erau semnături iniţiale.
A doua moțiune, al doilea eșec
PNL a anunţat însă că va depune o nouă moţiune de cenzură în toamnă, odată cu începerea noii sesiuni parlamentare. Liberalii sperau astfel ca evenimentele din timpul verii – vizitele premierului la DNA, plecarea din ţară şi renunţarea la şefia PSD, preluată de Liviu Dragnea – aveau şanse să slăbească coaliţia de guvernare şi să le ofere premisele unei moţiuni de cenzură reuşite. Acest demers a fost iniţiat în luna septembrie, după ce DNA a anunţat că l-a trimis în judecată pe Victor Ponta. Pe 21 septembrie, 180 de parlamentari au semnat documentul, majoritatea din PNL, alături de senatori şi deputaţi din fostul grup PP-DD şi câţiva neafiliaţi. Pe 29 septembrie, la votul din plen, liberalii au reuşit să strângă 207 voturi „pentru”, mult sub necesarul pentru dărâmarea Executivului. Erau mai multe voturi decât la prima moţiune de cenzură, însă coaliţia de guvernare părea la fel de puternică. Nici de această dată liderii PNL nu au avut o strategie coerentă de negociere cu UNPR. Parlamentarii puterii au apelat la acelaşi gest, de a rămâne în bănci şi a nu vota moţiunea. Mai mult, premierul Victor Ponta a susţinut un discurs virulent în Parlament, atacând-o pe Alina Gorghiu în legătură cu contractele dintre casa sa de avocatură şi AVAS. În acest timp, mitingul anunţat de PNL lângă Casa Poporului a avut parte de o participare foarte slabă.
Ponta, debarcat de stradă
În cele din urmă, Victor Ponta a părăsit Palatul Victoria, însă, în urma unor manifestaţii de stradă declanşate după tragedia din clubul Colectiv. La consultările cu preşedintele Klaus Iohannis, liberalii au anunţat că nu vor propune un premier, avansând o variantă greu de materializat în practică – şi anume organizarea de alegeri anticipate. La a doua întâlnire, lidereii PNL au precizat că acceptă propunerea șefului statului, pentru un guvern format din tehnocraţi. Liderii liberali au dat noi asigurări oficiale potrivit cărora Cătălin Predoiu rămâne varianta lor pentru Palatul Victoria, însă el va fi susţinut în această funcţie abia după alegerile parlamentare din 2016. Așa încât, PNL a votat în favoarea instalării Guvernului Cioloş, în ciuda nemulţumirii unor lideri că nu au ajuns la guvernare. Liberalii încheie astfel anul la fel de departe de obiectivul asumat în iarna trecută, acela de a prelua guvernarea. Însă, relaţiile cu Guvernul Cioloş sunt mult mai complicate comparativ cu cele cu Guvernul Ponta. Dacă faţă de Guvernul PSD liberalii erau în opoziţie, PNL susţine Cabinetul Cioloş, propus de Klaus Iohannis, dar nu este clar care vor fi beneficiile electorale din această relaţie. De asemenea, liberalilor le este teamă că premierul desemnat de președintele Klaus Iohannis, Dacian Cioloș, își va face un alt partid politic, dacă guvernarea sa va fi una de succes.
Obiectiv – Fuziune în lucru
PNL lucrează și la al doilea obiectiv important, pe plan intern: unificarea şi consolidarea partidului. Astfel, în luna decembrie PNL a anunţat renunţarea la cele două funcţii de secretar general (din partea PNL şi din partea PDL), urmând ca această poziţie să se unifice sub conducerea lui Ilie Bolojan, primar PNL al municipiului Oradea. Tot în decembrie, copreşedintele PNL Alina Gorghiu a menționat că un congres pentru alegerea unui lider unic al liberalilor ar putea fi convocat în anul 2016, după alegerile locale. Finalul de an a însemnat şi adoptarea unor criterii de integritate în PNL, ca urmare a revendicărilor protestatarilor după tragedia din clubul Colectiv.
Și alb, și negru. UDMR – nici la guvernare, nici în opoziţie
La finele lui 2014, UDMR a părăsit Guvernul Ponta, formaţiune condusă de Kelemen Hunor, intrând, teoretic, în opoziţie. Teoretic, pentru că deși miniştrii UDMR au părăsit Executivul, Uniunea şi-a păstrat o parte din secretarii de stat şi, mai ales, şefii instituţiilor deconcentrate. Această ambivalenţă a caracterizat jocul politic al UDMR pe întreg parcursul anului 2015. UDMR nu s-a pronunţat clar în privinţa primei moţiuni de cenzură a PNL din iunie, susţinând-o oficial doar pe cea de-a doua, din septembrie, când plecarea lui Victor Ponta era, deja, dorită de o parte din PSD. UDMR a sprijinit şi propunerea preşedintelui Klaus Iohannis pentru instalarea Guvernului Cioloş. Cu un joc politic la două capete şi sub asaltul altor grupări care vor să reprezinte comunitatea maghiară, UDMR are în ultimul sondaj 5,2%, cu puţin peste pragul electoral de 5%.
Concurenţă pe dreapta
În România există alte două formaţiuni care s-au declarat de dreapta, fiind teoretic adversare ale PSD. Mișcarea Populară (MP), partidul lui Traian Băsescu, are doar opt parlamentari, şi a avut o atitudine amestecată faţă de Guvernul PSD. MP a votat cele două moţiuni de cenzură ale PNL, dar a votat împotriva Guvernului Cioloş. În schimb, liderul PMP, Traian Băsescu, dar şi fostul lider Elena Udrea (autosuspendată) au dat mai multe declaraţii din care reieşea că Victor Ponta este victima unei conspiraţii DNA-SRI. M10, formaţiunea condusă de Monica Macovei, nu are parlamentari la Bucureşti şi s-a exprimat mai dificil. Totuşi, europarlamentarul rămâne principala voce şi a taxat majoritatea derapajelor politicienilor, fie că a fost vorba de momentele în care parlamentarii şi-au scăpat colegii de procurori, au încercat modificarea Codului Penal sau au votat privilegii pentru clasa politică.
