Doi dintre magistrații CCR, Livia Stanciu şi Ştefan Minea, au opinii separate asupra deciziei de respingere a judecării pe fond a OUG 13 / 2017.
Cei doi judecători consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Avocatul Poporului ar fi trebuit admisă şi judecată pe fond de către Curtea Constituţională.
Livia Stanciu şi Ştefan Minea au redactat, fiecare în parte, câte o opinie separată la decizia prin care CCR a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a OUG 13, ridicată de Avocatul Poporului, opiniile separate fiind publicate, joi, pe site-ul Curţii Constituţionale.
Fosta preşedintă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) consideră că, pe de o parte, CCR ar fi trebuit să admită excepţia Avocatului Poporului şi, pe de altă parte, să constate că OUG 13 este neconstituţională atât din punctul de vedere al modului în care a fost adoptată, argumentând că nu se justifica urgenţa, cât şi din punctul de vedere al conţinutului.
În ceea ce priveşte admisibilitatea controlului de constituţionalitate, Stanciu explică faptul că CCR nu ar fi trebuit să refuze să se pronunţe asupra OUG 13, chiar dacă actul normativ nu mai era în vigoare la momentul judecării. Un argument este acela că, deşi abrogată, OUG 13 putea fi repusă în vigoare printr-o lege de aprobare în Parlament sau printr-o lege de respingere a OUG 14, cea care a abrogat ordonanţa în cauză.
”Oricare dintre variantele menționate (inclusiv posibila adoptare a unei legi de respingere a ordonanței de urgență abrogatoare, și efectele sale juridice) trebuiau avute în vedere de Curtea Constituțională, pentru corecta interpretare a sintagmei «în vigoare», în scopul de a elimina, pentru viitor, normele neconstituționale din cuprinsul actului criticat și a preveni astfel intrarea lor în vigoare. Avem în vedere un control de constituționalitate abstract, care, prin excelență, este nu doar de tip sancționator, ci și preventiv, pe de o parte, dar și efectivitatea controlului de constituționalitate, pe de altă parte”, explică Livia Stanciu în opinia separată ataşată deciziei CCR de respingere a judecării OUG 13 pe motiv că a fost abrogată.
După ce a argumentat necesitatea admisibilităţii judecării OUG 13, fosta preşedintă a ÎCCJ explică faptul că actul normativ ar fi trebuit declarat neconstituţional pe motiv că nu se justifica urgenţa acestuia.
Livia Stanciu invocă decizii mai vechi ale CCR prin care aceasta a statuat că Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în următoarele condiții, întrunite în mod cumulativ: existența unei situații extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată și urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței. Or, în cazul adoptării OUG 13 nu exista nici urgenţă, nici situaţia extraordinară şi nici motivarea urgenţei din cuprinsul ordonanţei nu stă în picioare. Judecătoarea spune că măsurile prevăzute de ordonanţă ar fi trebuit incluse într-un proiect de lege care să fie transmis Parlamentului pentru dezbatere.
Al treilea argument adus de Livia Stanciu în favoarea declarării neconstituţionale a OUG 13 ţine de aspectul soluţiilor legislative reglementate. Ea critică punctual conţinutul ordonanţei, pe care o consideră, prin prisma prevederilor referitoare la favorizarea infractorului, la abuzul în serviciu, la neglijenţa în serviciu şi la conflictul de interese, ”un pericol la adresa statului de drept”.
”Dezincriminarea unor fapte, reconfigurarea elementelor constitutive ale unor infracțiuni, nesancționarea încălcării unor valori fundamentale, toate acestea efectuate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.13/2017, pun în pericol instituțiile statului de drept, democrația, drepturile omului, echitatea și justiția socială”, concluzionează Livia Stanciu.
La rândul său, judecătorul Ştefan Minea susţine în cadrul propriei opinii separate ataşate deciziei CCR de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de Avocatul Poporului, că OUG 13 ar fi trebuit respinsă doar din cauza modului în care a fost adoptată, explicând că nu se justifica urgenţa. Spre deosebire de Livia Stanciu, Minea mai spune că CCR nu avea competenţă să se pronunţe asupra conţinutului ordonanţei de urgenţă, deoarece aceasta nu mai era în vigoare.
Pe 9 februarie, Curtea Constituţională a respins ca inadmisiblă sesizarea Avocatului Poporului pe OUG 13, pentru că ordonanţa a fost abrogată.
