Faţă de contracandidatul său la şefia PDL, Emil Boc are avantajul deţinerii funcţiei de premier, funcţie care-i permite nu doar să taie panglici prin ţară, ci şi să promită sau să acorde bani de la Guvern pentru diferite proiecte ale administraţiilor locale.
În contrapartidă, Vasile Blaga are de partea sa mai mulţi lideri deosebit de vocali, precum Radu Berceanu, Cezar Preda sau Cristian Boureanu. Cu ajutorul lor, Blaga îi ţinteşte pe Boc şi pe susţinătorii acestuia, iar românii au avut ocazia să afle ce făceau „unele blonde” prin 2002, că „unii miniştri (…) nu fac deosebirea între bitum şi asfalt” şi cât „o duce capul” pe ex-ministrul Monica Macovei.
De ce sunt campaniile interne ale partidelor axate pe atacuri la persoană în loc să fie centrate pe dezbateri serioase? Şi de ce consideră politicienii că românii sunt mai degrabă interesaţi de răfuieli decât de ideile unui viitor şef de partid care poate ajunge premier sau preşedinte al ţării? Potrivit sociologilor consultaţi de România Liberă, cauzele sunt multiple, iar responsabilitatea este împărţită între clasa politică şi electorat.
Opiniile divergente, semn al slăbiciunii
În opinia lui Vasile Dâncu, fost vicepreşedinte al PSD, „toate partidele de lider din România nu au reflexul dezbaterilor interne pe proiecte. Mai mult, „orice diferenţiere de mesaj şi orice dezbatere sunt interpretate ca un semn de slăbiciune pe care partidul îl dă electoratului”, în loc să menţină impresia de „partid strâns unit în jurul conducătorului”. De altfel, revenind la exemplul PDL şi la cursa intensă din acest partid, s-a văzut cum au fost primite de greii PDL invitaţiile grupului Macovei-Preda-Voinescu de a purta o dezbatere despre reformarea partidului. „Este explicabil atunci de ce campaniile interne sunt mai degrabă vizite în teritoriu”, a mai arătat Dâncu. Din această perspectivă, sociologul consideră că partidele din opoziţie au mai multe şanse să facă reformă „cu adevărat” şi să provoace o dezbatere internă decât partidele la putere.
În opinia sociologului Mircea Kivu, campaniile interne ale partidelor sunt pur şi simplu după chipul şi asemănarea campaniilor electorale generale. „Sunt construite tot pe atacuri, pe transmiterea unor idei negative despre adversari”, explică Kivu.
În ceea ce priveşte PDL, în opinia acestuia, o altă cauză pentru situaţia actuală s-ar găsi în faptul că între moţiunile principalilor candidaţi, Emil Boc şi Vasile Blaga, nu ar exista totuşi aşa mari deosebiri. „Cei doi candidaţi nici nu prea pot veni cu programe foarte diferite pentru că până acum câteva luni erau în acelaşi guvern, iar Blaga nu a făcut opoziţie în partid. El a fost numărul doi tot timpul în PDL”, explică Mircea Kivu. Acesta consideră însă o premieră campania internă „gen turneu electoral”. „De fapt, e o campanie electorală mascată”, consideră sociologul.
Şanse minime de a ieşi din cercul vicios
O altă cauză pentru care predomină atacurile în campaniile interne ar fi lipsa doctrinelor, potrivit lui Vasile Dâncu. „Partidele din România sunt foarte puţin poziţionate ideologic. Trec de la strânga la dreapta foarte uşor şi sunt votate în continuare”, explică sociologul. Ceea ce duce la o altă problemă actuală: cumpărarea de voturi. Mai exact, liderii partidelor nu consideră necesar să-şi prezinte oamenilor ideile cu care vin la conducerea unui partid pentru că oricum alegătorii vor pune ştampila după alte criterii. „Atâta timp cât partidele sunt organizate ca vânători de voturi, cu găleţi şi bere la pet, nu se va putea schimba ceva”, este concluzia fostului vicepreşedinte al PSD.
O părere similară are şi Mircea Kivu: „E un fel de cerc vicios. Ca să ieşim ar trebui ca acest sistem să nu mai meargă dar, pentru asta, ar trebui ca cineva să încerce altceva”.
