După runda nefinalizată de ieri , judecătorii Curţii Constituţionale reiau astăzi dezbaterea asupra măsurilor de austeritate ale Guvernului. Lipsa unei decizii şi astăzi duce la amânarea tranşei FMI de 850 de milioane de euro.
La Washington va avea loc luni şedinţa FMI care urmează să decidă dacă România poate primi sau nu tranşa a patra din împrumutul de circa 13 miliarde de euro, contractat în 2009. Dacă Guvernul nu reuşeşte să convingă că măsurile asumate vor fi aplicate, acordarea tranşei se amână până la următoarea întâlnire. Potrivit Biroului de Presă al FMI la Bucureşti, data următoarei şedinţe de evaluare a board-ului, după cea de luni, nu este încă stabilită. Între timp, Curtea Constituţională este cea care trebuie să decidă dacă tăierile de pensii şi salarii convenite cu FMI în mai vor intra sau nu în vigoare.
Care sunt contra-argumentele la tăierile de salarii şi pensii?
Legea privind reducerea salariilor cu 25% şi a pensiilor cu 15% a fost atacată la Curtea Constituţională de PSD şi PNL, dar şi de magistraţii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Opoziţia a contestat, în primul rând, invocarea art. 53 din Constituţie ca explicaţie pentru necesitatea operării reducerilor. Concret, parlamentarii PNL au arătat că prevederea nu se poate aplica deoarece „România se află într-o situaţie normală de organizare şi funcţionare” şi nu este vorba de o stare excepţională, drept pentru care nu se impune ca Executivul să restrângă drepturile constituţionale ale cetăţenilor. „Siguranţa naţională nu poate privi reducerea salariilor şi a pensiilor decât dacă Guvernul îşi preconstituie un cadru legal pentru reprimarea eventualelor revolte sociale”, au precizat liberalii. Reprezentanţii PNL şi PSD au mai invocat, în sesizările lor, că reducerea pensiilor şi a salariilor ar încălca dreptul la trai decent şi la pensie, precum şi dreptul de proprietate privată. „În România, în situaţia în care măsurile Guvernului ar ajunge să fie puse în practică, nivelul de trai al persoanelor care primesc salarii şi pensii de la bugetul de stat ar fi drastic afectat. Măsurile instituite ar putea deveni tragice pentru unii dintre aceştia”, au argumentat liberalii. „Alocarea unor fonduri insuficiente pentru plata drepturilor salariale şi de natură salarială, precum şi a prestaţiilor de asigurări sociale şi de asistenţă socială, necorelarea acestora cu creşterea inflaţiei nu sunt de natură să protejeze puterea de cumpărarea (…) şi să asigure îmbunătăţirea nivelului de trai”, au arătat şi social-democraţii. În privinţa dreptului de proprietate, contestatarii de la PNL pleacă de la considerentul că pensia ar constitui o creanţă asupra statului, iar „diminuarea brutală, abuzivă” a cuantumului ar însemna că „proprietatea nu este apărată, ci este pur şi simplu jefuită de însuşi statul român”. „Reducerea drepturilor salariale şi de natură salarială, precum şi a prestaţiilor de asigurări sociale şi de asistenţă socială echivalează practic cu o expropriere”, este şi argumentul PSD.
Nu în ultimul rând, PNL şi PSD au arătat că Legea privind reducerea pensiilor şi a salariilor nu ar fi aplicată nediscriminatoriu, deoarece pe de o parte ar fi exceptaţi salariaţii societăţilor comerciale cu capital de stat şi ai regiilor autonome, iar pe de alta legea nu îi vizează şi pe angajaţii din sectorul privat. Totodată, în viziunea PNL, legea nu ar respecta unele acte internaţionale în materia drepturilor omului şi ar încălca jurisprudenţa CEDO.
La rândul lor, social-democraţii au mai arătat că reducerea salariilor bugetarilor şi a pensiilor ar echivala cu instituirea unui nou impozit, aplicat însă doar unei anumite categorii de cetăţeni şi nu tuturor, încălcându-se astfel dreptul de proprietate, principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi obligaţia statului de a repartiza echitabil sarcinile fiscale pentru toţi cetăţenii ţării. „Proiectul de lege instituie o situaţie discriminatorie şi împovărătoare pentru salariaţii din domeniul bugetar, care ajung astfel să plătească o sumă aproape dublă faţă de ceilalţi cetăţeni ai României”, se arată în contestaţia PSD. Social-democraţii au mai invocat nerealizarea unui studiu de impact înainte de adoptarea măsurilor.
Magistraţii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au contestat, în primul rând, legea referitoare la eliminarea pensiilor speciale. Adică, a propriilor pensii. Magistraţii au invocat încălcarea principiului privind independenţa judecătorilor, dar şi pe cel al neretroactivităţii legii.
Ce se întâmplă dacă CCR nu se pronunţă azi
Având în vedere că de regulă între momentul în care judecătorii Curţii Constituţionale iau în discuţie o cauza şi motivarea deciziei trec în jur de 10 zile sau mai mult, este pare puţin probabil ca legea de tăierea a salariilor şi pensiilor să fie promulgată până la 28 iunie când are loc şedinţa FMI ce trebuie să hotărască dacă va fi sau nu eliberată cea de-a patra tranşă din împrumut ( 850 de milioane de euro).
Economistul şef de la Raiffeisen Bank, Ionuţ Dumitru spune totuşi că o eventuală întârziere nu ar fi totuşi o tragedie. „România nu este dependentă de cele 850 de milioane de euro. Ei pot veni mai devreme sau mai târziu. Ceea ce este esenţial este ca acordul să rămână în vigoare, adică să fie aplicate măsurile convenite. Probabil că suntem în grafic dacă ministrul Vlădescu a anunţat că tăierile se aplică din august”, a explicat el pentru România liberă.
Şi analistul Ilie Şerbănescu spune că ratarea termenului de 28 iunie nu ar trebui să însemne o ruptură în relaţia cu Fondul sau să presupună vreo renegociere: „Ar fi nevoie de o rediscutare a acordului numai dacă se va întâmpla ceva, dacă România se răzgândeşte”. „Din ce au spus autorităţile, am înţeles că noi nu plătim salariile şi pensiile din cele 850 de milioane de euro. Şi dacă este aşa, nu ar trebui să conteze absolut deloc că prindem sau nu bordul de săptămâna viitoare. Dacă chiar avem nevoie de aceşti bani, înseamnă că situaţia ne-a fost prezentată prost şi că suntem în faliment. Pentru că o ţară care plăteşte pensiile şi salariile din împrumut este în faliment”, a declarat Ilie Şerbănescu.
